De mult vreau sa scriu despre actiunea la care am luat parte exact acum o saptamana, in sambata dinaintea Floriilor in Gradina Botanica: "Curatenia de Primavara". De doua ori pe an, de anul trecut, organizatia non-guvernamentala TeamWork (studenti de la Universitatea Bucuresti) organizeaza evenimente dinastea in gradina botanica. Si cum gradina botanica e mai nou la 5 minute de mers de mine, si din liceu n-am mai participat la o actiune ecologista in adevaratul sens al cuvantului m-am hotarat sa particip si eu.
Trebuie sa recunosc totusi ca in dimineata cu pricina am avut ceva indoieli, nu atat din cauza faptului ca a trebuit sa ma trezesc la 8 dimineata intr-o sambata ci pentru ca afara era o vreme inchisa si mohorata de nu prea-ti venea sa iesi din casa. Dar mi-am luat inima in dinti si iegarii pe sub pantalonii de trening, m-am infofolit bine si am plecat voiniceste spre gradina. Dupa ceva intarzieri organizatorice (of, cand se va termina cu astea in Romania???), ne-au impartit pe toti pe caprarii si ne-au inamnat uneltele. Cum niste baieti ma tineau de vorba (nu, nu incercau sa ma agate, ne cunosteam deja) am ratat imparirea greblelor, niste unelte mai putin naravase ne-am ales cu sape si cazmale. Dar n-am vrut sa ne lasam asa usor asa ca ne-am dus impreuna cu tanti de la gradina sa ne spuna ce avem de facut. Ei bine, am avut nici mai mult nici mai putin decat de sapat o carare spre un sector ce urmeaza a fi reabilitat!
Toate bune si frumoase in teorie, dar cu practica nu e la del de usor... eu una n-am pus in viata mea mana pe sapa, sunt fata de oras si putinele dati cand am facut voluntariat nu prea se pun ca experienta. Cu toate astea, m-am incapatanat sa sap, m-am chinuit cu stoicism, mi-am facut si o vanataie pentru ca tineam sapa prea de jos de coada si m-am lovit in picior cu celalalt capat, dar tot n-am vrut sa ma las. Cu totii am lucrat cu indarjire si pana la sfarsitul zilei am facut nu una ci doua carari! Chiar m-am uitat zilele astea din autobuz si inca sunt acolo! Chiar azi am vazut si doua cupluri pe bancile de pe marginea cararilor noastre! Sunt mandra de mine!
Febra musculara de a doua zi care m-a tinut tintuita la pat nu mai conteaza! Tot ce conteaza e ca m-am simtit bine, am facut un lucru cu siguranta folositor si am primit si o insigna de "gradinar" drept trofeu!
Aaaa, ziceam ceva de tractor, nu? Pai, povestea e ca la un moment dat (cand deja nu mai puteam ridica sapa de la pamant, basca sa o folosesc conform manualului) m-am reprofilat si m-am dus impreuna cu doi baieti sa ajutam la incarcatul / descarcatul sacilor de gunoi in / din tractorul care le ducea la tomberoane. Credeti-ma, asta nu a ajutat muschilor mei de la maini deja chinuiti, caci sacii nu erau tocma usori, dar experienta a fost una minunata, pentru ca am condus tractorul! Ce-i drept, eu doar tineam de volan si traseul a fost cam sinuos, mai ales ca m-a pus sa merg pe o alee ingusta marginita la ambele capete de santuri cu apa si sincera sa fiu imi venea mai degraba sa inchid ochii si sa urlu decat sa invart de volan, dar mi-am infranat acest instinct feminin si am scos-o la capat! Concluzia: am condus tractorul, am condus tractorul!
Pentru asta chiar merita sa faci febra musculara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu