02 decembrie, 2010

Să vorbim despre vreme.

Sunt sigură că majoritatea dintre noi am fost măcar o dată în situaţia de a ne întâlni într-un context social cu o persoană pe care n-o prea cunoaştem, şi a trebui să facem conversaţie. La o petrecere, la un eveniment, sau pur şi simplu în faţa automatului de cafea de la birou, filmul e simplu: după un salut şi eventual un zâmbet, urmează tăcerea stânjenitoare... Printre subiectele cele mai comune de "spart gheaţa" într-o conversaţie se află vremea, fiindcă oricât de puţine lucruri ar avea în comun oamenii, cel puţin o părere despre condiţiile meteo vor avea. Ei bine, am să sparg şi eu gheaţa tăcerii de pe-aici, povestind tot despre vreme!

Ce artificiu şmecher mi-am găsit, nu? Şi, culmea, e în strânsă legătură cu gheaţa, pentru că tocmai despre fenomenul meteorologic proaspăt petrecut în Bucureşti vreau să povestesc. Miercuri dimineaţa, când am ieşit să cumpăr pâine şi-am văzut stratul de 1 cm de gheaţă pe capotele, parbrizele şi uşile maşinilor, habar n-aveam că am dat nas în nas cu ceea ce se cheamă freezing rain. Probabil pentru că la noi fenomenul este destul de rar, nu i-am găsit altă denumire decât ploaie care îngheaţă. Şi exact asta şi este... când temperatura la sol este sub 0 grade, dar ploaia cade dintr-o zonă cu temperaturi mai ridicate, picăturile suferă o suprarăcire la contactul cu orice suprafaţă de pe sol. Rezultatul este formarea unei pojghiţe instant de gheaţă pe maşini, şosea, trotuare, copaci, plante, cabluri... absolut orice! [aflaţi mai multe despre freezing rain aici]

În Bucureşti, rezultatele au fost uşor de observat: avioanele care petrecuseră noaptea la sol n-au putut decola pentru că nu puteau fi dezgheţate, tramvaiele de pe linia 41 n-au putut circula din cauza pojghiţei de gheaţă de pe şine şi firele de tensiune, pietonii s-au trezit atacaţi de frunze îngheţate (care se rupeau din copaci sub greutatea gheţii) sau de trotuare transformate în patinoar, iar şoferii au fost nevoiţi să petreacă cel puţin jumătate de oră dezgheţând maşinile înainte de a porni la drum. Chiar şi astăzi, când deja lucrurile începeau să intre în normal, am mai găsit destule dovezi ale grozăviei:


crengi acoperite de un strat subţire dar vizbil de gheaţă



ţurţuri şi pojghiţă de gheaţă pe un semafor



sub greutatea stratului de gheaţă depus pe frunze şi crengi, unii copaci s-au îndoit până aproape de pământ



oglindă retrovizoare cu ţurţuri



alte plante îngheţate



şi-n fine, ca să colorăm atmosfera, o frunză "prinsă" în pojghiţa de gheaţă


Este că s-ar putea purta o conversaţie întreagă doar despre freezing rain? Grăbiţi-vă să povestiţi cu necunoscuţi, până mai e de actualitate! De antrenament, puteţi începe prin a-mi povesti experienţele voastre cu acest fenomen meteorologic...

17 noiembrie, 2010

Le photoblog est mort, vive le photoblog!

După cum unii știți, până de curând (mai precis, acum vreo 2 luni) am fost implicată într-un proiect foto împreună cu masculul din dotare: ne-am luat frumușel de mânuță și pentru fiecare zi a unui an, am publicat fiecare câte o poză - creație proprie. Ei bine, deși epuizant, proiectul respectiv ne-a plăcut atât de mult încât tocmai ce ne-am apucat de altul. 

Deocamdată nu știm exact ce va fi pe-acolo, dar dacă ne vizitați ne puteți ajuta să aflăm.


Click pe link acum! :)

18 august, 2010

Un cuvânt nou, un cuvânt nou!

Ei bine, nou pentru mine, tocmai ce l-am descoperit, când am dat peste următorul citat:
"The Norwegian Blue prefers kippin' on it's back! Remarkable bird, id'nit, squire? Lovely plumage!"
Ei bine, acel kipping, se pare că face parte din argoul britanic, și înseamnă a trage un pui de somn!

E, știați chestia asta? Este că e o informație fascinantă? Asta e, sunt pasionată de cuvinte și înțelesurile lor, așa că eu una sunt foarte încântată de ce-am aflat! (Na!) Și pentru că definiția din dicționar a lui kipping menționează originea incertă a acestui cuvânt, posibil daneză, vă mai arăt un citat despre cuvinte, pe care l-am auzit ieri și care e așa, pe sufletul meu:
"[Words are] the wildest, freest, most irresponsible most un-teachable of all things. Of course, you can catch them and sort them and place them in alphabetical order in dictionaries. But words do not live in dictionaries, they live in the mind! [...] And how do they live in the mind?  Variously and strangely, much as human beings live, ranging hither and thither, falling in love, and mating together. It is true that they are much less bound by ceremony and convention than we are. Royal words mate with commoners. English words marry French words, German words, Indian words, Negro words, if they have a fancy."
A spus-o Virginia Woolf într-un eseu pe care l-am ascultat, citit chiar de ea, într-o colecție BBC de interviuri cu scriitori moderni... pe care abia aștept să o ascult în întregime!

Asta-i tot despre cuvinte pe ziua de azi, sper că v-a plăcut! Încă o chestie: cine știe repede repede de unde e primul citat din acest post primește o bomboană virtuală! :)

31 iulie, 2010

Un pod

Ca să-mi revină dispoziţia romanticoasă, îmi place să mă gândesc la recenta ieşire la o cafea pariziană. Un singur lucru cu adevărat turistic am făcut în cele două zile acolo: o plimbare cu un bateau mouche pe Sena. Evident, şi aceste plimbări pot fi asezonate cu mancare, vin sau şampanie pentru a le potrivi experienţei de cuplu, dar noi nu ne-am încurcat cu de-astea. Am stat mai degrabă spate în spate, cu aparatele foto îndreptate  în toate direcţiile şi degetele pregătite pe declanşator. Da, suntem dubioşi, ştim!

Dar chiar şi în dubioşenia noastră, aparatul de distrat turiştii parizian a ştiut să ne îmbie la un moment de tandreţe după ce-am trecut pe sub podul de mai jos:


Mai întâi o precizare: Parisul are ceea ce par a fi jdemii de poduri peste Sena şi pentru fiecare au câte o poveste sau un "cel mai": cel mai scurt, cel mai vechi, cel mai împodobit, cel mai din lemn, şi aşa mai departe.

Podul despre care vreau să vă povestesc eu l-aş numi "cel mai fără statui". Numele său adevărat este Pont Marie, după inginerul care i-a propus construcţia, Christophe Marie şi cică ar fi unul dintre cele mai vechi poduri din oraş. La un moment dat pe el au fost construite şi vreo 50 de case de locuit - împotriva recomandărilor inginerului Cristophe. Evident, la prima inundaţie mai serioasă jumate din case au fost luate de apă, demonstrând (dacă mai era nevoie), că e mai bine să-i asculţi pe ingineri, că-s oameni deştepţi!

Acum, podul ăsta are două elemente distinctive: se pare că arcele sale sunt diferite între ele (ca şi curbură, înălţime, etc) şi - mai uşor de observat - deşi pe fiecare pilon sunt construite nave, acestea nu au fost vreodată "locuite" de statui.


Dacă povestea pe care ne-au zis-o pe barcă e legendă sau ceva inventat pentru distrat turişti, asta nu mai ştiu, dar ea sună cam aşa: cică atunci când treci pe sub Ponte Marie trebuie să închizi ochii şi să-ţi pui o dorinţă; dorinţa va zbura într-una din navele pentru statui de pe piloni, unde va aştepta să fie eliberată; iar ca să o eliberezi, e simplu: după ce ai ajuns din nou în apă deschisă, deschizi ochii şi te săruţi cu persoana de lângă tine, iar dorinţa zboară mai departe şi se va îndeplini! Ta-daaaa! Deci legendă sau invenţie?... sau cine ştie ce tunele secrete or fi ascunse sub podul ăsta şi ne-au pus să închidem ochii ca să nu le detectăm?

Oricum, măcar aşa ne-au convins până şi pe noi să dăm jos aparatele foto din faţa ochilor şi să ne oferim un mini moment romantic pe apele Senei, ceea ce e mare lucru!

08 iulie, 2010

Doodle of the Day

Sau ce mai fac eu în timpul şedinţelor :) 



Voi desenaţi aiurea pe margini de caiete? Şi dacă da, ce anume?

05 iulie, 2010

Trist

Azi la evidenţa populaţiei am văzut o tipă de 22 de ani care nu prea ştia să citească sau să scrie, şi ne tot întreba unde anume pe formular se scriu diverse chestii. Iar când încercam să-i explicăm, avea o privire fixă şi fără să dea semne că ar pricepe ceva... nici nu ştiu dacă să-mi fie milă sau groază.

Şi tot acolo, un om în toată firea, ştia să citească şi să scrie fără probleme, dar zici că nu mai văzuse în viaţa lui vreun formular... de orice fel! A trebuit să îi dau cererea mea drept model, deşi depunea actele pentru schimbare de buletin, iar eu pentru viză de flotant. Şi până la urmă tot a cerut ajutorul ofiţerului de serviciu, că nu s-a descurcat singur. Asta în condiţiile în care pe pereţi erau modele pentru toate tipurile de cereri, citeţ completate (chiar cu cariocă roşie), să vadă tot chioru'... 

Aşa, şi acuma, care e mai rău dintre ăştia doi?

25 iunie, 2010

Nebunia de vara asta

Din când în când, câte o mică nebunie face bine. Prin mică nebunuie înţeleg să faci lucruri pe care alţii le cataloghează drept "extravagante" sau "ciudate", sau să te arunci cu capul înainte într-o situaţie pe care de obicei le cântăreşti pe toate părţile... În fine, în categoria mici nebunii intră pentru mine orice de la cumpăratul primei rochiţe care-ţi stă bine dintr-un magazin (chiar dacă în 80% din timp te îmbraci în blugi şi tricouri negre!), la urcatul în primul tren care pleacă din gară fără să te intereseze destinaţia sau la suspendat cu jumătate de oră orice activitate pentru a putea fotografia un apus spectaculos. Sunt lucruri simple dacă stăm să ne gândim, oricine le poate face, dar în lumea grăbită şi care nu iese din tipare în care ne învârtim, devin excentrice.

Ei bine, o doză de nebunie am primit cadou anul acesta de ziua mea, sub forma unei invitaţii la o cafea şi o cină romantică în Paris! Masculul din dotare s-a prezentat cu biletele de avion în dinţi şi trebuie să recunosc că iniţial am rămas puţin blocată... Adică, invitaţia era pentru două zile n-aveam cazare, n-aveam planuri, nici măcar timp să vizităm chestii  nu prea aveam... În ciuda primului instinct care urla "e prea ciudat!", am zis "hai să bem cafea la Paris!" şi trebuie să spun că nu mi-a părut rău nicio clipă!

Vineri dimineaţa ne-am urcat în avion, la ora prânzului ajungeam în centrul Parisului, iar la 6 seara eram deja în faţa unui pahar de Mojito, într-un bar pe nume "Sărutul sărat" (Le Baiser Salé), în compania unor prieteni din facultate. Curat cosmopolit! Vineri şi sâmbăta ne-am plimbat, am respirat aerul parizian am fotografiat tot ce-am prins mai frumos şi interesant şi, nu în ultimul rând, am băut o cafea (ca să fiu sinceră, chiar mai multe) şi am băut un pahar de vin de ziua mea. Duminică puţin după ora trei eram deja în Bucureşti, iar la seara consumam multă limonadă cu prieteni de aici.

A fost un weekend perfect, şi genul de nebunie care mi-a redat cheful de viaţă şi mi-a făcut poftă de alte nebunii! Ah, şi fiindcă tot am vorbit atât de nebunii, iată una care surprinde foarte bine spiritul Parisului:


Femeia din fotografie se urcase pe un pilon al podului Bir-Hakeim şi asculta muzică privind turnul Eiffel. Era desculţă, iar lângă ea stau sandalele cu toc de 12 cm pe care le avusese în picioare. Cât timp am stat acolo, a schiţat şi câteva mişcări de dans. Mi-a amintit de serile petrecute pe acoperişul căminului sau cocoţată pe geam, în Regie, privind Dâmboviţa şi apusul soarelui. Şi de statul în iarbă privind cerul şi visând.

Şi eu mă trezesc câteodată dansând pe stradă, sau cântând, sau zâmbind fără motiv, pierdută în vreo reverie... Când i-am spus asta lui Radu, chiar şi el s-a uitat puţin ciudat la mine... 

Vă doresc cât mai multe nebunii, zâmbete şi zile cu soare, şi cât mai puţine tipare! Beţi pentru asta un pahar de vin (dacă e la Paris, cu atât mai bine :) )!

06 iunie, 2010

Upgrade la zorele

Ziceam că vă arăt ce mai fac prostuţele mele de zorele... evident, continuă să crească! Şi au primit - prin amabilitatea colegului Alex (mulţumim, Alex!) - o scăriţă pe care să se caţere! Şi iată-le ce mândre sunt...

[before]


[and after]


Acuma mai trebuie doar să mă prind cum să le fac să se agaţe de scăriţă, dar - vorba 'ceea - toate la timpul lor!

31 mai, 2010

Zorele - faza întâi

Şi dacă tot vorbeam de verde, acum vreo două săptămâni m-am decis să mă ocup de "grădinărit" pe balcon, în sensul că mi-am plantat o mână de zorele într-un ghiveci... Ei bine, săptămâna trecută deja răsărise în ghiveciul meu ceva de genul:


Iar de-atunci până acum, au mai apărut nişte plăntuţe, iar ăstora mai răsărite le-au mai ieşit câte un rând de două frunzuliţe şi se pregătesc de al treilea rând.

Deeeci, trebuie să le cumpăr urgent o scăriţa pe care să se caţere (sunt agăţătoare zorelele astea, printre altele), că altfel am îmbulinat-o! 

Mda, mă distrez! Este că acest aspect mega-interesant din viaţa mea trebuia pus pe blog, că altfel dormeaţi mult mai prost noaptea? Ufff, se vede că e luni, deja aberez puternic aşa că mă voi opri! Săptămână frumoasă  tuturor!

Perioada verde

Mai nou, se pare că am o preferinţă (a se citi obsesie!) pentru o anumită nuanţă de verde - verdele închis dar totuşi curat, de sfârşit de primăvară şi început de vară. Cam verde cum se vede mai jos, adică:



Ce ziceţi, o fi vreo explicaţie psihologică pentru acest fenomen?

12 mai, 2010

A apărut!

Poza despre care vă povesteam în postul trecut a apărut pe blogul Lens al New York Times, împreună cu peste 10.000 de fotografii din toată lumea. Cool! Şi ca să nu spuneţi că vă mint, iaca link la galerie aici!

02 mai, 2010

A Moment in Time

Ca Internet junkie ce sunt, astăzi mă plimbam din site în site, când am dat absolut din întâmplare peste un proiect minunat al celor de la New York Times. Se cheamă "A Moment in Time" şi în mare, este vorba de un mozaic de fotografii din toată lumea. Ideea e simplă: astăzi, la ora 15:00 GMT (UTC), toţi cei dornici să participe la proiect au făcut o fotografie pe care urmează să o încarce pe pagina proiectului. Apoi, cică va exista online toată colecţia de poze, şi vom putea vedea cam ce făceau oamenii pe glob la ora respectivă! (mai multe despre proiect aici)

Mi-a plăcut tare mult ideea, aşa că mi-am luat aparatul foto după mine la cumpărături, iar ora cu pricina m-a prins într-o staţie de tramvai. Asta a ieşit:


Nu-i cine ştie ce, dar aşa, cât să particip şi eu acolo sper că merge. Abia aştept să apară pozele, căci sunt taaare curioasă ce va ieşi din experimentul ăsta!

A, şi cu ocazia asta am constatat 2 chestii:

  • fiindcă am trecut la ora de vară, suntem la trei ore distanţă faţă de GMT (UTC, whatever!). Mi-au luat vreo 10 minute să-mi dau seama de ce pe site-ul New York Times scrie că mai sunt 2 ore jumătate până la ora "zero", iar ceasul meu arăta 14:30... Se pare că anul ăsta toată treaba cu orele mă cam depăşeşte în mare viteză!
  • fiind atât de interesată de proiectul ăsta, am reuşit o chestie care de obicei mă timorează; anume, să fac poze pe stradă "de aproape", oamenilor care se uită la mine! Asta e o oarecare realizare, că la cum sunt eu timidă, mai degrabă mă ascund undeva şi "fur" o imagine, decât să stau în mijlocul peronului de tramvai, într-un genunchi şi cu aparatul la ochi... Sper totuşi să mai pot repeta figura şi altă dată :)
Acestea fiind zise, vă urez noapte bună şi o săptămâna frumoasă tuturor!

01 mai, 2010

More than words

Cred că v-am înnebunit în ultima vreme cu atâtea cuvinte, aşa-i? Ca să nu aveţi impresia că mă voi apuca de parcurs DEX-ul din scoarţă-n scoarţă.... ta-daaam! Urmează poze.

Mai precis, acesta-i drumul meu spre birou într-o dimineaţă oarecare (din fericire, însorită), şi lucrurile interesante pe care le-am văzut până la destinaţie (interesante pentru mine, evident).

First of all, şi când plec şi când vin, dau cu ochii de cutiile poştale (una dintre ele e a mea)


Dup'aia, mă loveşte în ochi soarele de dimineaţă printre frunze. Dimineaţa e mai răcoare şi asta îmi dă un sentiment de vacanţă. Mai mai că m-aş duce la ştrand, dacă n-aş şti că e încă primăvară şi dacă n-ar trebui să merg la (ouch!) serviciu...


Prin spatele blocurilor, se mai găsesc rămăşiţe din altă epocă:



Apoi ajung la metrou. Unde nu prea e nimic de văzut, doar lume grăbită...


Şi iarăşi la pas, de data asta mai prin buricul târgului. De fiecare dată îmi atrag atenţia reflexiile în pereţii de sticlă şi oţel ai hotelului Novotel:


Mă mai uit la afişele de la coloane...


mai dau bună dimineaţa unui "comunitar"...


Şi cam atâta. Dup-aia, urmează stat în fund la birou, dat din deşte pe tastatură şi (mai nou) minunat pe marginea C#-ului şi WPF-ului.

Din păcate, drumul ăsta e cam scurt. Metroul vine la sub 2 minute de când pun piciroul pe peron. Pe drum n-apuc nici măcar să citesc 5 pagini ca lumea. Iar între astea, mai am de mers pe jos şi aruncat căutături curioase în jur în total vreo 15 minute. Deci nici poze nu prea am când să fac... Dar poate mai încerc experimente... să merg pe alt traseu, să mai fac o oprire prin parc, oi vedea eu.

Până atunci însă, ce ziceţi de drumul meu spre muncă?

30 aprilie, 2010

Accrual

Din noua noastră aplicaţie de făcut cereri pentru concediu (yes, yes, "I'm a corporate girl / In a corporate world") am învăţăt un cuvânt nou. Ca să vezi câte zile de concediu mai ai disponibile, trebuie să accesezi secţiunea  "Show Accrual Balances".

Ei bine, acest accrual chiar înseamnă ceva: "The act or process of accumulating; an increase" (de pe The Free Dictionary) şi Wikipedia îmi zice că e un termen din finanţe. Na, ce să zic, încă nu-s sigură că înţeleg pe deplin în ce context poate fi folosit, dar pot zice că mi-am mărit vocabularul!


Acum să vedem cum fac să-l folosesc într-o propoziţie...

23 aprilie, 2010

Două cuvinte

Foarte interesant, cum două cuvinte care au aceeaşi origine au evoluat înspre înţelesuri atât de diferite:

EMFÁZĂ f
1) Lipsă de naturalețe și simplitate în comportare și în vorbire; atitudine nenaturală și pretențioasă, manifestată în vorbire și în comportare. 2) Folosire abuzivă sau deplasată a tonului declamator și a stilului elevat. 3) Tendință în limbă constând în exagerarea unor trăsături fonetice sau morfologice. [G.-D. emfazei
/emphase, lat. emphasis (de pe Dexonline).








em·pha·sis 
[em-fuh-sis] -noun, plural -ses [-seez]


1) special stress laid upon, or importance attached to, anything:The president's statement gave emphasis to the budgetary crisis.  2) 
something that is given great stress or importance: Morality was the emphasis of his speech.  3) 
Rhetoric
special and significant stress of voice laid on particular words or syllables. 
stress laid on particular words, by means of position, repetition, or other indication. 4) 
intensity or force of expression, action, etc.: Determination lent emphasis to his proposals. 5) 
prominence, as of form or outline: The background detracts from the emphasis of the figure.

Origin: 
1565–75; < L < Gk émphasis  (de pe Dictionary.com)








PS. emphasis din engleză = accent al nostru, dacă mai era nevoie de asemenea precizări :)