15 august, 2008

Arta de a prinde ultimul metrou

Ieşit de la film la o oră relativ târzie. Rugat prieteni să mă ducă până la metrou Tineretului cu maşina. 3 minute ca să ieşim din parcare. 5 minute drumul din Vitan în Tineretului. 30 secunde coborât din maşină, salutat lumea şi intrat la metrou. 30 secunde căutat disperată cartela. În acelaşi timp, se auzea zgomotul trenului oprind în staţie, iar tanti de la casă îmi zicea "grabiţi-vă, e ultimul!". Fuga pe scări făcând abstracţie de genunchiul sensibil şi pus piciorul pe peron în acelaşi timp în care se deschideau uşile metroului. Fuga până la cea mai apropiată uşă. Pus fundul pe scaun, gâfâind şi cu picioarele tremurând. Victorie!

Aşa mi-am dat seama că am un obicei - chiar dacă nu-l cultiv conştient - dacă trebuie să ajung undeva la o anumită oră reuşesc cumva să prind ultimul metrou / autobuz / ş.a.m.d astfel încât să fiu acolo FIX la ora respectivă. Nu mai devreme, nu mai târziu (bine, un minut două plus minus să zicem că nu se pun). Dacă stau acuma să mă gândesc, din liceu aveam chestia asta: ştiam că fac fix 7 minute până la şcoală şi de cele mai multe ori fix la fără 7 minute plecam de acasă.

Avantajul acestui obicei e faptul că nu ai timpi morţi în program. Dacă totul merge bine poţi să stai mai mult în pat înainte de a merge la muncă, poţi să mai înveţi 10 minute înainte de examen, nu te plictiseşti aşteptând după ce ai ajuns la destinaţie. În plus, ai parte de o viaţă plină de adrenalină şi suspans, fapt care te ajută să nu te plictiseşti nici pe drum!

S-ar zice că e un obicei bun pentru vremurile astea în care nimeni nu pare să aibă timp de prea multe şi fiecare minut câştigat pentru tine e valoros. Şi totuşi... în balanţă trebuie să intre şi dezavantajele. Dintre ele, cel mai pregnant e faptul că dacă se întâmplă o chestie ieşită din comun atunci sigur vei întârzia. Şi de obicei, cum tu te bazezi de fapt pe scenariul optimist, întârzierea va fi considerabilă! Şi în plus, tot timpul eşti stresat de faptul că nu vei ajunge la timp.

Deci, cum e mai bine? Care-i strategia voastră de a ajunge la întâlniri?

13 august, 2008

Computer abuse

Tocmai mi s-a întâmplat pentru prima dată în "cariera" mea de calculatorist să vărs ceva pe tastatură. Şi n-am ales aşa, orice, ci o cana aproape plină de cafea!

În 5 ani de facultate şi unul de muncă cred că am consumat de nenumărate ori lichide în preajma calculatorului. Ceai, cafea, suc, apă, etc, başca diverse alcoale care se consumă din pahare. Şi nu-mi amintesc să fi vărsat din vreunul pe tastatură. Până acum. Acuma sunt curioasă dacă va păţi ceva tastatura... norocul meu că e la serviciu şi dacă se strică nu trebuie să-mi cumpăr eu alta :)

Concluzia e clară: azi ţineţi departe de mine toate chestiile ce se pot vărsa!

Şi dacă tot vorbesc de serviciu: s-a făcut un an de când muncesc, pe 6 august. Brrr!

10 august, 2008

Iarbă

Şi alte chestii verzi. Radu zice că poza asta i se pare "tristă". Eu prima dată când m-am uitat la ea mi-a inspirat sentimente optimiste si de linişte şi pace. Acuma nu ştiu ce să mai zic... Aştept şi alte păreri.

07 august, 2008

În loc de poze :)

De mult vroiam să mă joc puţin cu Wordle, dar n-am avut răbdare să scot cuvintele de legătură din propoziţii ca să nu mai apară alea ca fiind cele mai frecvente. Într-un final, iată prima pagina a blogului meu (de ieri), vizualizată cu Wordle. Click pe poză ca să o vedeţi cum trebe.

Direct marketing sau mass message?

Am primit astăzi un mesaj de la Orange în care mă anunţau că se închide Orange Shop-ul din Carrefour Orhideea şi că pentru a afla cel mai apropiat Orange Shop pot să sun gratis la nuş' ce număr.

Pentru mine informaţia asta chiar e relevantă, pentru că acolo îmi plăteam cam toate facturile. Deci drăguţ din partea Orange că m-au anunţat. Acuma însă mă întreb: am primit mesajul pentru că foloseam serviciile respectivului Orange Shop sau pur şi simplu l-au trimis tuturor abonaţilor?

Dacă stau bine să mă gândesc, nu prea ar trebui să fie mass message, că doar n-o să trimită unui om din Sibiu să zicem ştiri despre cutare Orange Shop din Bucureşti. Ar fi cam aiurea. Şi cum abonamentul meu e făcut pe adresa din Sibiu, cred că totuşi au trimis doar clienţilor respectivului Shop. Ceea ce e pretty cool, zic eu.

Din păcate nu pot verifica cu ajutorul masculului propriu, căci şi el îşi plătea facturile în acelaşi loc (ce surpriză, nu?). Deci, rog eventualii cititori posesori de abonamente Orange să mă ajute. E cineva care n-a călcat niciodată în Orange Shop Carrefour şi a primit acest mesaj?

06 august, 2008

Cea mai recentă întâlnire cu "fenomenul Baader-Meinhof"

Fenomenul Baader-Meinhof este o manifestare ciudată a felului în care creierul nostru funcţionează. El se referă la faptul că atunci când dai peste o informaţie cât de cât neobişnuită, obscură (orice nu foloseşti zi de zi) este foarte probabil ca în scurt timp să auzi din nou despre acelaşi lucru, dintr-o sursă diferită. E un fel de coincidenţă dacă vreţi.

Ei bine, cică se întâmplă aşa pentru că noi avem o mare capacitate de a recunoaşte modele şi secvenţe. De aceea când creierul întâlneşte a doua oară informaţia o semnalează ca fiind interesantă - căci face parte din secvenţă. Puteţi citi mai mult despre fenomen într-un articol aici.

În ceea ce mă priveşte, treaba s-a întâmplat aşa. În ziua concertului Metallica m-am trezit nu se ştie cum cu o melodie în cap, din care îmi aminteam doar primele versuri. E vorba de un cântecel din copilărie, care începe aşa:

Ursul doarme şi visează
Că papucii lui dansează

După ce m-am chinuit toată ziua să îmi amintesc restul cântecului mi-am întrebat şi prietenii şi tot n-am reuşit nimic. A doua zi am ieşit în oraş cu echipa de la muncă. La un moment dat unui coleg îi era somn, fapt care a determinat-o pe soţia lui să recite exact versurile pe care le avusesem eu în cap cu o zi înainte. Weird, nu?

Evident, am rămas cu gura căscată şi m-am mirat juma de oră după eveniment. Şi cu ocazia asta am aflat şi continuarea cântecului:

Ursul doarme şi visează
Că papucii lui dansează
Ursule, hop! Ursule, hop!
Ieşi afară din bârlog!

04 august, 2008

Probabilitatea ca eu să fiu bărbat

Am găsit săptămâna trecută în timp ce umblam aiurea pe net un experiment interesant - estimarea sexului după site-urile vizitate - articol aici.

Tehnic, e clar că e o joacă şi un algoritm simpluţ (care nici nu ştiu dacă se aplică la România). Se uită omul care din site-urile de top din SUA (primele 10.000) sunt în browsing history-ul tău. Ştiind care e raportul estimat statistic al sexului (masculin / feminin) pentru fiecare din site-urile respective, calculează probabilitatea agregată. Şi asta e tot!

Acum, ce a ieşit pentru browser-ul meu:

Likelihood of you being FEMALE is 27%
Likelihood of you being MALE is 73%

Site          Male-Female Ratio
google.com          0.98
yahoo.com          0.9
youtube.com          1
wikipedia.org          1.08
facebook.com          0.83
blogger.com          1.06
imdb.com          1.06
flickr.com          1.15
azlyrics.com          0.79
reuters.com          1.99
linkedin.com          0.94
hi5.com          0.85
thepiratebay.org          2.13
vh1.com          0.72
reddit.com          1.33
icanhascheezburger.com 1.04

Interesant, nu? E clar, m-a distrus la faza asta thepiratebay, care are un raport zdrobitor de bărbaţi faţă de femei. În rest, mai observ că majoritatea site-urilor de "socializare" au un public consumator preponderent feminin. La Google măcar mă aşteptam să fie 1 raportul (e f aproape, ce-i drept - probabil pentru că oricum sunt mai multe femei pe Pământ - hehehe). Blogger e de masculi, la fel şi Reddit (hmm), iar Reuters e pe locul 2 la masculinitate dintre site-urile mele.

Sooo, ar trebui să-mi fac griji pentru rezultatele astea? Sau pur şi simplu să accept faptul că o femeie calculatoristă e specială din acest punct de vedere?

Oricum ar fi, sunt tare curioasă ce spune browsing history-ul despre alţii (hai să-ţi ghicesc în Firefox, mâncaţ'aş!). Deci dacă aveţi ceva timp şi chef de o chestie fun, mergeţi la articol şi încercaţi treaba. Doar să-mi spuneţi şi mie ce v-a ieşit, bitte!

01 august, 2008

Sa nu zic ca nu fac si eu live blogging

Na ca-s intr-o masina in care se gasesc printre altele un latop si un modem de telefonie mobila. Si stam in trafic inainte de Valcea. La ora 4 plecam din Pitesti, acum e ora 6:37 si abia ce intram in Valcea. Se pare ca a fost un accident. Cam naspa... Tocmai ce-am trecut de o portiune cu parbriz imprastiat pe sosea. Si acuma sunt pline ambele sensuri. Sunt curioasa cat ne mai ia pana la Sibiu... Si de-acolo mai avem ceva pana la Deva si respectiv Cincis. C'est la vie! Sper sa fie bine acolo, deja de-abia astept! Gata, no more blogging... revin... cel mai tarziu luni!