Cujetare

Bine zicea Coco acum ceva vreme... cum te poţi aştepta ca o fetiţă care creşte uitându-se la filme Disney cu happy end şi cavaleri pe cai albi să fie pregătită pentru relaţiile din lumea reală?

Tot de la mare

Nişte neni pe nişte cai :)

Should we talk about the weather? (R.E.M.)

"It is commonly observed, that when two Englishmen meet, their first talk is of the weather", spunea în secolul 18 scriitorul Samuel Johnson. Şi lumea întreagă ştie, acum, despre "obsesia" englezilor legată de vreme, schimbarea vremii şi tot ce ţine de condiţiile meteo. E o particularitate a poporului englez care a fost ridicată la rang de simbol - dacă nu ai prea multe în comun cu cineva sau nu ştii cum să spargi gheaţa, e simplu: "nice weather, isn't it?"

Sâmbăta trecută, în timpul unei seri într-un grup cu persoane relativ necunoscute, mi-am dat seama de o chestie: românii vorbesc foarte des despre mâncare! Dialog de exemplu: "Pe unde aţi venit încoace?" "Prin Sibiu" "Aaaaa, acolo e un restaurant unde au cea mai bună ciorbă de burtă din ţară!". Am mai întâlnit chestia asta la muncă: diverşi colegi îşi schimbă impresii şi păreri despre unde se poate mânca, ce se poate mânca şi cum. La fel, dacă vezi pe cineva mâncând, te interesezi instant de unde şi-a comandat mâncarea şi cum e sau dacă ai deja aceste informaţii îţi exprimi propria opinie. Când povesteşti despre un eveniment începi cu "mâncarea a fost bună / naşpa". Când te întorci din concediu, unul dintre primele lucruri menţionate e calitatea mâncării. Etc.

Deci, o fi mâncarea un element care are acelaşi rol cu vremea britanicilor? Folosim subiectul mâncare în conversaţii când nu ştim ce să spunem? Despre ce altceva mai vorbim în asemenea situaţii?

Ps. am aflat de pe net că în discuţiile despre vreme e total nepoliticos să-ţi contrazici interlocutorul. Adică, la întrebarea cu "nice weather, isn't it?" se răspunde întotdeauna cu "yes, it is". Chiar dacă afară ploua de rupe şi tu eşti stropit cu noroi până în creştetul capului sau ud până la piele. Interesant, nu?

De-stresare

Ce faci când se anunţă încă o săptămână (a câta?) oribilă şi nu ştii cum s-o mai dregi să iasă mai bine? Te prosteşti! Uite aşa am ajuns eu azi, în timp ce rulam diverse teste, să produc "opera de artă" de mai jos:

Cum zice şi numele site-ului.... super lame!

Mare

Se pare că vara asta am avut parte de o supradoză de mers la mare. Daca anii trecuţi aproape că n-am pus piciorul pe plajă, ei bine anul ăsta am fost de 3 ori: în Vamă, la Sf. Gheorghe şi în Bulgaria. De departe cel mai mişto a fost la Sf. Gheorhe. Dacă vă plac locurile sălbatice unde puteţi să vă întâlniţi cu cireada de vaci pe plajă şi petrece după-amieze întregi fotografiind libelule atunci Sf. Gheorghe e de voi! O să mă străduiesc să povestesc mai pe larg ce se mai poate întâmpla pe acolo, dar asta când voi avea mai mult timp.

Oricum, nu de acolo e poza de mai jos, ci de la prietenii noştri bulgari. Nu-l cunosc pe băiatul din fotografie, dar mi s-a părut foarte amuzant "jocul" prin care-şi ocupa timpul. Stătea la pândă să vină valurile şi când veneau îşi arunca picioarele în sus. Evident, se distra de mama focului! Atât de bine încât mai-mai că-mi venea şi mie să încerc! Şi aş fi făcut-o, daca eram la mare cu mai puţină lume, şi nu cu colegii de la birou (team building, deh).

Între timp la Bucureşti a venit toamna, şi încă una de-aia rece şi urâtă, nu cea lungă pe care o aştept şi doresc. La serviciu am de lucru până peste cap şi sunt tot pe fugă. Daaaaar... m-am apucat din nou de dansuri şi genunchiul meu a rezistat cu stoicism la o săptămână de chin. Am tras şi o concluzie: ca şi dificultate şi solicitare până şi valsul lent bate la fund trei ore de discotecă!

Acestea fiind zise, mă întorc la munca mea, care în prezent constă în a mă uita precum viţelul la poarta nouă la nişte teste în timp ce rulează şi a spera că se va întâmpla ceva ce aştept să se întâmple. Până acum am rămas cu speranţa!

Cu ce mă mândresc în seara asta

Cu Ordinul Cavalerilor de Transilvania din Hermannstadt - Sibiu (da, ştiu, e un nume al naibii de lung, dar ăştia suntem!) - site aici. Când eram tânără studentă fără obligaţii am îmbrăcat si eu rochii medievale şi m-am plimbat pe străzi în parade sau am dansat în spectacole despre domniţe şi cavaleri din alte vremuri. Şi nu o dată mă apucă dorul de vremurile alea - m-am mai lamentat chiar şi pe acest blog aici.

Anul ăsta m-am întâlnit cu cavalerii la Sighişoara, însă i-am ratat la Suceava, unde au avut şi un spectacol pirotehnic. Mi-am făcut însă sânge rău cu trailerele pe care le-au pus pe net. Daca sunteţi curioşi, iată o versiune care cuprinde şi momente de la repetiţii:

Şi încă una, axată pe spectacolul în sine:

Şi da, e şi fratele meu implicat în acest spectacol. Fapt care este un alt lucru cu care mă mândresc, chiar mai mult! Am zis!

Ne plac toate piesele de la radio...

Mai ales cele de teatru.

Acesta este textul uneia dintre noile reclame la posturile de radio ale Societăţii Române de Radiodifuziune. Reclamele sunt colorate, inspirate şi plăcute la vedere. Iar Societatea Română de Radiodifuziune are şi un site destul de ok. Şi dacă sunteţi curioşi puteţi asculta pe internet posturile Actualităţi, Cultural, Muzical, Antena Satelor şi România Internaţional :)

Adevărul e că mi-e dor de un Radio România Actualităţi, să-mi amintească de ora exactă din dimineţile când mă duceam la şcoală şi reuşeam să aud o grămadă de ştiri şi o singură melodie (dacă aveam noroc) în timp ce deja mă spălam pe dinţi. A, şi-aş mai asculta puţin cotele Dunării, că întotdeauna mă amuza treaba aia :)

Oricum, e de lăudat treaba cu rebrandingul. Sper să fac si o poză cu reclamele cât de curând.

În rest eu fac bine, mulţumesc, dar încerc să stau departe de calculator pe cât posibil pentru că mă cam deranjează ochii zilele astea. O fi alergia la muncă de la terminarea concediului? :D

Of! Cică trebuie să întindă cineva hainele şi masculul e ostil. Vă las, că iese cu scandal! Noapte bună!