Ce nu mi-a plăcut la protestul de aseară

Sunt tot "conectată" la evenimentele de peste Prut (din aceeaşi sursă online), deşi nu la fel de ambalată ca şi ieri. Azi principalele evenimente au fost cam aşa: Voronin a declarat că România s-a amestecat în organizarea protestelor, ambasadorul român la Chişinău a fost declarat persona non grata şi se vor introduce vizele pentru românii care vor să intre în Rep. Moldova. În Piaţa Marii Adunări Naţionale continuă protestele, liderii opoziţiei au declarat că au depus contestaţii la Comitetul Electoral Central şi cer protestanţilor să nu recurgă la violenţă. Emma Nicholson a declarat pentru BBC - în calitate de observator european - că la prima numărătoare a voturilor comuniştii aveau 35% iar partidele din opoziţie împreună cam 40-45% (mai multe aici).

Am fost aseară tangenţial prin Piaţa Universităţii, unde avea loc protestul de susţinere a demonstraţiilor din Chişinău. Mi se pare un lucru foarte ok ideea acestei manifestări şi sunt întru totul de acord că protestatarii au nevoie de susţinere, la fel cum moldovenii care sunt departe de casă au nevoie să-şi manifeste solidaritatea faţă de concetăţeni şi prieteni. Un singur lucru nu mi-a plăcut aseară, şi anume lozincile unioniste tip "Basarabia pământ românesc" şi nu numai. Desigur, acestea nu au fost singurele scandate, ba chiar din contră - majoritatea mesajelor erau strict legate de solidaritate, de "suntem alături de voi". Dar părerea mea e că mesajele care susţin unirea Basarabiei cu România ar fi trebuit să lipsească complet.

Pentru că prin a le susţine în cadrul unui protest de solidaritate nu facem decât să creăm confuzie. Şi cam exact pe confuzia asta câştigă şi regimul actual: prin afirmaţii scoase din context dau vina pe partidele din opoziţie, pe România, pe cei doi indivizi care au fluturat drapelul României pe clădirea Parlamentului, orice pentru a îndepărta discuţiile de la adevărata problemă. Ori adevărata problemă e acuza de fraudare a alegerilor! Adevărata problemă e legată de nerespectarea libertăţilor democratice, de manipulare... nu are nici cea mai mică legătură cu România. Asta trebuie să fie clar şi pentru asta ar trebui să demonstrăm. Pentru asta sunt eu solidară cu protestele din Chişinău, şi chiar sper din suflet să ajungă să se prezinte listele de alegători, să se verifice la sânge corectitudinea alegerilor şi dacă e nevoie să se organizeze noi alegeri. Şi la fel sper ca românii şi România să nu ajute la un deznodământ total diferit de ceea ce vor protestatarii din Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Până una alta, se protestează în continuare. Iar sloganul zilei rămâne "refuz, rezist, sunt anti-comunist!"

UPDATE: Aseară la Universitate erau clar două grupuri de "protestatari" bine delimitate (spre stradă, unde-i vede lumea, băieţii cu Basarabia, pământ românesc). Şi cel mai nasol lucru e că vorbeau deodată: două voci, două megafoane, două discursuri diferite, deodată. M-a apucat instant durerea de cap! Decât aşa, mai bine lipsă, zău!

Cică se va permite renumărarea voturilor, iar deocamdată protestele au cam încetat... Au rămas însă vizele pentru români.

Ce se întâmplă la Chişinău?

După ce-am auzit la radio că la Chişinău sunt proteste anti-comuniste în Piaţa Marii Adunări Naţionale (despre care vroiam să scriu în seara asta aici), au început să curgă relatările pe Twitter despre ce se întâmplă.

Postările sunt haotice, multe repetitive, multe care nu dau prea multă informaţie, însă dacă le pui cap la cap - ca pe un puzzle - situaţia pare sumbră. Protestatarii au intrat în clădirea Parlamentului, au dat foc la mobilier... am citit chiar de focuri de armă şi grenade lacrimogene... zvonuri despre drumuri blocate şi despre o iminentă intervenţie a armatei...

Între timp, toată lumea relatează. Pe Twitter, pe bloguri, peste tot. Avem parte de o revoluţie transmisă online?

Orice ar fi, sună nasol... O să revin dacă apar noutăţi. Dacă vreţi să urmăriţi relatări, încercaţi aici sau aici sau aici. Şi sigur sunt multe alte surse. Power to the Internet!

UPDATE 1: articole rezumative pe hotnews, realitatea şi bbc

UPDATE 2: protest şi la Bălţi? Aşa zice Twitter...

Se va ajunge în curând la discuţia credibilităţii informaţiei pe Internet? Eu nu ştiu ce să zic. Privesc cu o doză de suspiciune ce se relatează, dar sunt şi îngrijorată şi aştept să ia cineva legătura cu vreun cunoscut din Chişinău ca să aflu ceva sigur. Om trăi şi om vedea... Dacă aveţi informaţii sigure, ziceţi-mi şi mie.

"Refuz, rezist, sunt anti-comunist!"

UPDATE 3: poze de azi... impresionante... aici

UPDATE 4: tot Twitteru' zice că televiziunea naţională din Moldova a început să dea interviuri false anti-protestatari şi să acuze manifestaţiile. La câteva mesaje, unul e ceva de genul "luaţi televiziunea"

UPDATE 5: Mai multe poze, de la aceeaşi sursă. În curând mă îndrept şi eu spre casă. Cred că azi voi face o chestie care nu s-a mai văzut la noi în casă de mult: mă voi uita la televizor, la altceva decât fotbal!

Rep. Moldova - partea 2 - Chişinăul de seară

"Chişinăul de seară" e o specie de bomboană produsă de firma (vestită) Bucuria. Are ambalajul violet, cu o poză cu arcul de triumf din centru (nu ştiu cum altfel să-i spun acelei clădiri) şi multe stele (ca deh, e seară). E ciocolată cu prune uscate şi e foarte bună! :) (Povestea completă cu bomboanele ceva mai încolo)

Chişinăul nostru de seară a fost foarte ploios şi cu vânt! După o porţie de intrat frig în oase pe dealurile Orheiului, am zis că mai merge una şi prin oraş. Aşa că am ieşit pe floaşter... Plimbare a fost destul de scurta şi n-am prea făcut poze pentru că 1. ploua şi 2. deja se făcuse noapte şi condiţiile nu erau tocmai prielnice fotografiatului.

Am prins drapelul fluturând pe clădirea guvernului (pe care am uitat ulterior să-l pozez şi pe zi)

Doua reclame luminoase.... (una pe o clădire şi una pe faţada unui bar)

Şi picioarele lui Radu şi ale Sandei în timpul plimbării :)

Şi nu, n-am fost în nicio cafenea sau bar, pentru că însoţitorii mei m-au sabotat! O să revin şi cu poze din Chişinăul de zi, că ştiu că astea de aici nu prea au legătură cu oraşul în sine...

Rep. Moldova - partea 1 - Orheiul Vechi

Abia am pus piciorul în gara din Chişinău (care e mare, albă şi curată) că lucrurile au început să se succeadă cu viteză. Sanda şi tatăl ei (gazdele noastre) ne-au luat pe sus şi - înainte să ne dumirim ce şi cum - eram deja la ei acasă şi interacţionam cu cei doi motani. La fel, nici nu ne trăsesem sufletul că ne-au pus la masă şi apoi ne-au trimis să ne luam hainele groase pe noi ca să putem pleca să vizităm împrejurimile Chişinăului.

Abia după ce eram din nou în maşină şi pe drum am reuşit să ne dezmeticim şi să admirăm prima dată oraşul din mers. Bulevarde destul de largi, curăţel şi în general aerisit, Chişinăul mi-a făcut o primă impresie bună. Pare şi mai înverzit decât alte capitale (*tuse cu subînţeles*), dar era cam urât afară ca să pot trage o concluzie. Ţinta noastră era la vreo 60 km de oraş, un loc pe nume Orheiul Vechi.

Aici se află un important complex arheologic, iar zona este destul de interesantă încât să fie printre principalele atracţii turistice din Republica Moldova. La poalele unui deal stâncos, şoseaua care ajunge în vale intersectează râul Răut într-un loc ce are potenţial strategic. Din rocile calcaroase se puteau construi case şi ziduri, pământul din vale este fertil şi râul e destul de larg. Deci nu e de mirare că aici au apărut diverse aşezări umane: de la cetate getică, la oraş medieval tătăresc şi până la satele din prezent. Au rămas ruinele cetăţilor şi ale unei băi publice. Nu ştiu dacă se mai scoate piatră din deal, dar găurile din stâncă par să indice un răspuns afirmativ:

Când am ajuns noi la Orheiul Vechi şi am coborât din maşină pe culmea unuia dintre dealuri, ploua de zor şi bătea vântul. Am înţeles imediat de ce ne spusese tatăl Sandei să ne îmbrăcăm bine: vântul de care vorbesc era atât de puternic încât la un moment dat îmi era frică să nu ne zboare în prima râpă! Încercarea noastră de a scoate o umbrelă a fost din start înăbuşită când vântul a întors-o pe dos, aşa că a trebuit să ne bazam pe glugi şi căciuli. Am admirat în vale unul din sate câteva minute (cât ne-au ţinut nervii şi oasele în frigălăul ăla) şi apoi am pornit spre celălalt deal, unde se află o mănăstire săpată în stâncă. Şi călugării au trăit într-o vreme în chilii săpate direct în dealul impunător.

Din păcate, la mănăstire nu era nimeni să ne lase să intrăm, aşa că ne-am ales doar cu vizitarea satului (tot prin ploaie) şi a unei case tradiţionale. Satul acesta - şi cele prin care am trecut pe drum - e foarte colorat. Majoritate caselor au pridvorul din lemn împodobit şi colorat sau pereţii coloraţi. Culoarea predominantă e albastru, iar motivele decorative sunt flori stilizate sau soare - lună. Pitoresc, oricum. Mai jos vă prezint interiorul casei tradiţionale pe care am vizitat-o şi biserica ce tronează deasupra unui sat (a se observa culorile despre care vorbeam):

Dacă reuşesc să gasesc vreo poză de pe deal în care obiectivul să nu fi fost acoperit de stropi de ploaie, o să o postez undeva pe net. Până una alta, dacă mai vreţi poze cu şi despre Chişinău, vor mai apărea câteva pe contul meu de Flickr. Sper să revin curând cu episoadele viitoare din mini-excursia la vecini. Până una-alta, vă las cu o poză cu un autobuz :) Arată funny, şi cică se deplasează foarte încet, ceea ce nu e greu de crezut...

"Prietenia" (Moldova teaser)

Vineri seară am ajuns la gară cu mâinile pline de prea multele bagaje pe care le-am cărat cu noi pentru o mini-excursie. Acolo, am căutat peronul de la care urma să plece trenul rapid "Prietenia", cu destinaţia Chişinău. Ei bine, trebuie să ştiţi că trenul ăsta e ceva cu adevărat special.

Chiar şi de afară, pare ceva mai mare, mai pătrăţos şi mai solid, dar şi mai vechi decât trenurile noastre. Odată urcaţi în vagon, primul lucru care ne-a sărit în ochi a fost mocheta de pe culoar. Apoi, toate geamurile - chiar şi cele de pe culoar - au o perdeluţă (roz!) de la jumătate în jos (de-aia pusă pe sârmă de metal, if you know the type) şi draperii roşu aprins.

Nici n-am ajuns bine în compartiment, că însoţitorul trenului a venit să ne întrebe dacă nu vrem să ne mutăm din vagonul 1 în vagonul 3. Argumentul lui a fost că "vagonul 1 e cel mai aglomerat" şi ne-am simţi mai bine în 3. Noi ne-am gândit (şi pe bună dreptate) că vagonul 1 îl folosesc ei pentru călători luaţi pe şest pe drum... Oricum, am acceptat oferta. În vagonul 3, însoţitorul ne-a trimis la aceleaşi locuri. În compartiment deja era un tip, care atunci când ne-a văzut a decis să se mute în alt compartiment, pe motiv că "sunteţi şi voi un cuplu". Oook...

Compartimentele sunt de 4 paturi şi au şi o măsuţă sub geam - cu faţă de masă şi cu tot ce trebe - şi (evident) mochetă pe jos. Pentru pat ţi se dă - pe lângă pătură şi pernă - o saltea subţire care să uniformizeze asperităţile banchetei. Aşternuturile sunt şi ele amuzante pentru că sunt colorate şi nu neapărat toate la fel: la dus am prins unele cu inimioare, iar la întors nişte peştişori coloraţi :) Uşa compartimentului nu are geam, dar are o oglindă mare, ca să te poţi recompune dimineaţa. Una peste alta, foarte ok trenul, dacă trecem peste aspectul tip "bunica" pe care îl dau perdeluţele şi faţa de masă (care nu e totdeauna curată, btw). O altă chestie care mi-a plăcut tare a fost prezenţa săpunului la baie - săpun normal, de care găseşti la magazin, nu o chestie produsă special - cu formă dubioasă şi miros şi mai dubios - cum e la noi.

Accentul însoţitorilor de tren nu era foarte pronunţat. Sau poate vorbeau ei mai lent, de dragul nostru. Ne-am predat biletele şi am pornit. De aici până în vamă călătoria a fost lipsită de evenimente. La vamă însă, devine interesant. În primul rând, se stă mult. Evident, se aprind toate luminile şi se trezesc toţi pasagerii pentru control. La români a fost destul de straight-forward: o tură prin vagon să se uite la paşapoarte, a doua tură cu "aveţi ceva de declarat?" şi gata. La moldoveni însă am avut parte de o mini-discuţie. Întrebările clasice: sunteţi împreună? cu ce scop mergeţi? cât staţi? câţi bani aveţi? ce aveţi în bagaje? Cel mai amuzant mi s-a părut când eu enumeram chestiile din bagaje şi zic: haine, aparate foto, cărţi... la care tipul: cărţi de jucat? Cred că nu se întâmplă prea des ca cineva să enumere la vamă cărţile, dar aveam trei cu mine... mi se păreau demne de menţionat :)

Ne-am văzut şi cu ştampila de Rep. Moldova în paşaport şi apoi s-a trecut la partea cea mai interesantă: schimbatul roţilor! Pentru cine nu ştie, Mama Rusie a făcut strategica mutare de a lărgi encartamentul şinelor de tren aşa că toate trenurile care trec în teritorii (ex)sovietice, trebuie să schimbe roţile. Pentru asta, locomotiva lasă vagoanele pe două linii paralele - care au ambele tipuri de şine, în locuri dinainte pregătite. Cu nişte cricuri solide, se ridică vagoanele mai bine de-un stat de om de la pământ şi o echipă întreagă de oameni deşurubează roţile înguste şi pun altele în loc. Cam ca un pit-stop de Formula 1, doar că dureaza vreo 15 minute!

Na, cam astea sunt punctele de interes din cele 13 ore de călătorie cu trenul! În episodul următor... Orheiul Vechi.