Salzteig

Printre lucrurile care ma leaga de perioada liceului, de oamenii si gasca de atunci si in general de casa se afla si fenomenul (intalnit in destul de multe grupuri in Sibiu) de a folosi cuvinte in limba germana in vorbirea curenta. Un astfel de cuvant este "Salzteig" = un aluat facut din faina cu sare, folosit pentru a modela diverse questii, in general obiecte decorative. Mai important insa decat intelesul cuvantului este faptul ca in seara asta Bogdan m-a rugat sa-l ajut cu ceva ce mi-a amintit de acest cuvant... De la el mi-au revenit tot felul de amintiri in maniera "stream-of-consciousness" (imi pare rau, nu-mi amintesc la ora asta termenul romanesc... daca n-ar fi asa tarziu as suna-o pe Corina, ca ea sigur stie!) - una cate una, insirate ca margelele pe sfoara, una din alta, despre Sibiu si nu numai, dar in primul rand despre oameni care vor fi intotdeauna parte din viata mea, orice s-ar intampla!

Cuvinte si expresii ca "am eu un pix in Tasche" (unde Tasche = geanta), "uite si la ala, arata ca un Penner" (Penner = vagabond, aurolac), "ma ajuti sa bastelnesc ceva?" (basteln = a face lucru manual, apropos de Salzteig-ul de mai sus) si altele pe care nu mi le amintesc acum sunt apanajul grupului meu de gagici! Cu fetele astea am impartit prima bere si impresiile primului sarut, primele discutii despre baieti si primele intrebari despre rostul vietii, planurile de viitor si povestile despre prezent... la ele am cautat sustinere cand aveam inima franta, sfaturi in legatura cu absolut orice, cu ele pierdeam noptile pe terase jucand carti sau povestind si cu ele am impartit bune si rele timp de 4 ani cat a durat liceul! De la ele am invatat ca atunci cand cineva iti este prieten iti spune totul fara ocolisuri, chiar daca totul inseamna reprosuri, ca atunci cand cineva tine la tine nu te minte spunandu-ti "pantalonii astia iti stau minunat!" ci te ajuta sa alegi ceea ce ti se potriveste, ca intre prieteni adevarati totul e permis si totul se poate ierta!

Ultima persoana care ne-a vazut impreuna fara sa ne cunosca in prealabil (da, Adina, despre tine e vorba!) mi-a spus ca e incredibil cum putem fi atat de diferite si totusi atat de apropiate (citatul exact ar fi "nu sunteti doua la fel"!). Si are dreptate... suntem fundamental diferite, dar avem destule in comun ca sa fim de nedespartit. Asta s-a demonstrat dupa ce-am ajuns la facultate, cand ne-am trezit in orase diferite, silite sa ne facem alti prieteni, silite sa ne dam in sfarsit seama cat de importante eram una in viata celorlalte. Desigur, relatiile dintre noi s-au modificat, a trebuit sa ne adaptam la faptul ca nu ne mai putem vedea zi de zi (nici macar atunci cand suntem in acelasi oras), a trebuit sa intelegem ca drumurile noastre nu sunt nicidecum aceleasi, ca nu mai putem fugi una la alta la fiecare problema. Cu toate astea, ele sunt oamenii la care simt ca pot apela indiferent de ce problema as avea, si pentru care stiu ca as lasa totul balta la nevoie! De la fiecare am ceva de invatat si pe fiecare le admir pentru anumite caracteristici care imi lipsesc. Cu ele am crescut, cu ele am iubit prima data, cu ele m-am costumat de Halloween, cu ele am ascultat Lacrimosa, cu ele am barfit, cu ele mi-am baut cafeaua zilnica in clasa a 12-a, cu ele am trecut de bac, admitere, mutare Cluj-Bucuresti si multe altele mai grele si mai usoare... si ele sunt in continuare cu mine!

Ele sunt...
Jo: termina medicina, paramedic SMURD, nu-i este rusine sa fie ea insasi (de fapt, cel mai bine ii sta asa), un om de la care nu te poti astepta decat la adevar (oricat de deranjant ar fi el)... si, ea o spune cel mai bine, "what you see is what you get"
Kidu: cea care ma aducea intotdeauna cu picioarele pe pamant cand o luam pe aratura, intotdeauna se pricepe sa prezinte si celalalt punct de vedere intr-o problema (de cele mai multe ori enervant de bine!), copilul nostru de la care aveam atatea de invatat, viitor kineto-terapeut
Honey: profa de romana la fostul nostru liceu, romantica transformata in pragmatica, colega de banca timp de 3 ani jumate (si parca mai mult!), una dintre persoanele pe care in mod cert trebuia sa le intalnesc in viata - poate tocmai de asta am terorizat-o atat! (ce se mai tranteau usile cand ne certam noi!)
Kme: sportiva, energica, ambitioasa si cu toate astea sufletista, proaspata domnisoara inginer, un om care ar vrea sa-i impace pe toti, chiar daca uneori refuza sa recunoasca ca asa ceva nu se poate (mai stiu pe cineva asa... hehe)
Si cu mine, oricum as fi eu vazuta prin ochii lor!

Descrierile de mai sus nu sunt nici pe departe exhaustive... ba chiar as putea spune ca sunt minimale, data fiind ora tarzie si puterea mea scazuta de concentrare. Dar ele nu sunt decat o parte mica din intreg, iar intregul suna cam asa: fetelor, va multumesc pentru ca ati aparut in viata mea! Sper sa fiti intotdeauna parte din ea si sper ca trecerea timpului si distantele sa ne apropie, nu sa ne indeparteze una de cealalta! Va pup si mi-e dor de voi!

(... si multe altele, prea multe pentru a fi spuse!...)