Asta e concluzia plimbarii de ieri prin parcul Herastrau asa cum a fost ea dedusa din comportamentul politistilor (comunitari) care se invarteau printre trecatori. Cum anume am ajuns sa o deducem? Ei bine, vazand de dimineata ca se anunta o duminica frumoasa si cat de cat insorita ne-am gandit sa ne ducem si noi sa vedem pomisorii infloriti ai Bucurestiului, care au aparut mai ceva ca ciupercile dupa ploaie in ultima saptamana. [scurta precizare: noi = eu, Radu si Ica + un aparat foto si buna dispozitie]
Bineinteles, Herastraul era plin plinut de oameni care aveau aceeasi dorinta, de toate varstele si chiar de mai multe natii, fojgaind pe aleile parcului si oprindu-se in fata copaceilor ca in fata unor opere de arta! Nu zic nu, erau deosebit de frumosi si o adevarata placere sa te uiti la ei, dar eu una m-am simtit ca intr-o reclama vazuta pe undeva pe Internetul asta mare: poza reprezenta un strand plin plin plin de oameni (de la bazin pana la peticele de iarba din jur), iar sloganul era ceva de genul "Relax and forget the city stress in the peace and quiet of ..."
Dar noi nu ne-am dat batuti, ci ne-am gasit ceva de facut si in marea aia de oameni: Radu poze, noi fetele observarea atenta a trecatorilor. Pana la urma am gasit si locul potrivit pentru odihna: o alee de tranzitie, putin deviata de la cursul principal al plimbaretilor dar nu destul de laturalnic-romantica pentru marea de cupluri cautatoare de "intimitate" (a se vedea poza din dreapta). Si cum stateam noi acolo linistiti incercand sa prindem in poza tufele de trandafiri si discutand despre cum am vrea sa fim intr-un parc din Londra si sa ne luam pranzul pe iarba, ne-am trezit cu doi domni imbracati in uniforma care s-au prezentat "politia comunitara
Acuma ce-i drept Radu era cam lungit pe petecul de iarba ce se vede in spatele nostru pentru ca facuse o poza si a inceput sa-i placa acolo, dar era doar iarba! Poate cu putin trifoi cel mult... nu tu strat de flori, nu tu gandacei carora sa le disturbam habitatul natural... iarba chioara! Acelasi tip de iarba pe care la doi metri mai incolo, pe malul lacului, lumea statea in pozitii mult mai compromitatoare decat noi. Cica acolo e voie... dar in proximitatea straturilor de trandafiri nu (le stricam imaginea?). Pai in cazul asta, inscriptiile cu "nu calcati iarba" (fumati-o!), ar trebui sa includa o harta cu zonele de iarba care nu trebuie in fapt calcate, caci altfel lumea ar putea fi dezorientata! Sa facem totul riguros si regula sa fie regula si clara pentru toata lumea, sa nu existe urma de indoiala! Ma si vad uitandu-ma la o harta imensa si labirintica (neaparand cu un punct indicand "you are here"!) incercand sa inteleg legende colorate despre cum si unde am voie sa calc iarba!
Ca sa nu deviez prea mult de la subiect, ma intorc la ideea cu nu calcati iarba... pai de ce? M-am mai intalnit cu problema asta si in campusul Universitatii, unde tot politia ne-a hasait intr-o zi de vara afara de pe iarba... de mentionat faptul ca iarba nu era nicidecum ingrijita, ci lasata sa creasca dupa bunul plac, plus ca nu era tocmai un parc acolo. In fine, nu inteleg obsesia asta pentru ne-calcatul ierbii, cand in toate parcurile de care imi aduc aminte din strainatate lumea se aseaza pe iarba dupa bunul plac. Mai bine i-ar vana pe cei care mananca traditionalele seminte si scuipa cojile peste tot in jur, de dupa ce se ridica de pe banci raman urmele pantofilor in covorul de coji! Dar, deh, aia nu stau pe iarba... la fel cum nu stau pe iarba nici cei care isi termina sandwich-urile si arunca ambalajele pe jos in mijlocul parcului... astia care se tolanesc pe iarba si fac poze sau citesc, astia sunt, tata, infractorii!
So, dragii mei, nu calcati pe iarba ca va mananca nenea politistul! Si pana una alta, daca sunteti curiosi, aici sunt poze de la plimbarea de ieri, care all in all a fost foarte frumoasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu