21 mai, 2008

Tu eşti?

De ieri seară mă rod nişte nelămuriri... E destul de clar faptul că eu cea de acum e diferită de eu cea de acum 5 ani, să zicem. De aici încep nelămuririle: pe care o prefer? Pe cea de atunci sau pe cea de acum? Cu alte cuvine, m-am schimbat în bine sau în rău? Dacă nu mă mai fac să mă simt bine aceleaşi lucruri ca acum 5 ani e de rău? Dacă amintindu-mi de zilele alea sunt puţin nedumerită... - cum, chiar eram eu aşa cum îmi amintesc? - e rau? Dacă în acelaşi timp sunt unele chestii care mi se par mai bune cum erau "atunci" înseamnă că nu mai am nicio speranţă?

Dacă m-aş trezi dintr-o dată acum 10 ani, aş face aceleaşi alegeri pe care le-am făcut? Aceleaşi greşeli? Aş îndrăgi aceiaşi oameni? (Aş mai întâlni oare aceiaşi oameni?) Dacă regret că m-am îndepărtat de unele persoane şi că le-am oferit altora încredere nemeritată înseamnă că am greşit?

Cu cât mă gândesc mai mult cu atât ajung la o idee mai veche de-a mea... în ceea ce priveşte relaţiile cu oamenii care au avut o reală influenţă asupra mea (fie că am fost apropiaţi o zi sau ani întregi) sunt împărţită în cel puţin 5 oraşe din ţară (de dragul exemplificării: Sibiu, Cluj, Timişoara, Ploieşti, Bucureşti) şi încă multe alte oraşe de pe alte meleaguri (Londra, Paris, Montreal, Cudahy, Chişinău, Eindhoven, Chicago). Şi încă o serie pentru cei de care nu mai ştiu pe ce meleaguri sălăşluiesc.

Şi uite aşa de fapt îmi dau seama că mă ramolesc, că e târziu şi că mâine iar mă trezesc la 6:40 ca să mă duc la gimnastică de recuperare. Probabil peste câteva zile când voi reciti textul ăsta reacţia mea va fi: eu am scris aşa ceva!? Şi asta o să fie de rău sau de bine?

Melodia zilei: Frank Zappa - Bobby Brown (Goes Down) pentru că am folosit-o la debugging :)

Una dintre metodele sigure de a afla exact unde crapă programul la care lucrezi - mai ales dacă nu ai la dispoziţie o sculă de debugging - este să pui aplicaţia să mai scuipe din când în când câte o linie de text spre ecran (sau un fişier) ca să ştii unde a ajuns cu execuţia. Ei bine, în timpul facultăţii textul preferat era "caca0", "caca1", "caca2", ... şi tot aşa. Acuma având un flux ceva mai stufos şi mai greu de urmărit dupa caca[indice] - şi în plus nemaifiind student pârlit ci angajat de marcă - am vrut să folosesc ceva cu mai multe cuvinte... Şi aşa am scris "hey, there", de unde am ajuns direct la "hey, there, people / I'm Bobby Brown". Şi uite aşa fac eu debugging cu versuri de melodii. Am ajuns până la "I'm dressing sharp and I'm acting cool", după care a crăpat. Cred că nu-i place melodia de aici încolo :)

Ah, nu degeaba mi se spunea "Karaoke" cândva, demult, în alt timp, în alt oraş...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu