Două cuvinte

Foarte interesant, cum două cuvinte care au aceeaşi origine au evoluat înspre înţelesuri atât de diferite:

EMFÁZĂ f. 
1) Lipsă de naturalețe și simplitate în comportare și în vorbire; atitudine nenaturală și pretențioasă, manifestată în vorbire și în comportare. 2) Folosire abuzivă sau deplasată a tonului declamator și a stilului elevat. 3) Tendință în limbă constând în exagerarea unor trăsături fonetice sau morfologice. [G.-D. emfazei] 
/emphase, lat. emphasis (de pe Dexonline).

em·pha·sis 

[em-fuh-sis] -noun, plural -ses [-seez]

1) special stress laid upon, or importance attached to, anything:The president's statement gave emphasis to the budgetary crisis.  2) 

something that is given great stress or importance: Morality was the emphasis of his speech.  3) 

Rhetoric. 

special and significant stress of voice laid on particular words or syllables. 

stress laid on particular words, by means of position, repetition, or other indication. 4) 

intensity or force of expression, action, etc.: Determination lent emphasis to his proposals. 5) 

prominence, as of form or outline: The background detracts from the emphasis of the figure.

Origin: 
1565–75; < L < Gk émphasis  (de pe Dictionary.com)

PS. emphasis din engleză = accent al nostru, dacă mai era nevoie de asemenea precizări :)