Reflex (poli)tehnic

Acum ceva vreme eram în metrou şi discutam cu Radu despre cum se fac emailuri cu conţinut html, şi unde ţii imaginile din asemenea emailuri... mă rog, small-talk de-asta de ingineri. Şi cum povesteam noi acolo un tip de lângă noi din metrou a intrat in discuţie şi s-a apucat să ne explice ce nu ştiam (mai mult sau mai puţin corect). Mă rog, de supărat nu ne-am supărat, mie una chiar mi-a făcut plăcere conversaţia şi m-am bucurat că mai sunt şi oameni în metrou, nu numai statui. E drept, era puţin condescendentă atitudinea tânărului dar am zis ca na... aşa o fi el.

Ei bine, acum cred că e o oarecare caracteristică a noastră, ăstora mai "tehnici" să ne băgăm in discuţii legate de subiecte despre care noi ştim şi "plebea" nu :) Să iluminăm masele, să le exlicăm cât de simplu e totul! De exemplu azi în metrou ascultam discuţia îngrijorată a două tipe care aflaseră că "ăştia de la firmă pot să vadă toate siteurile pe care le accesăm... Da' oare nu e vrăjeală? Nu, tu, îţi spun eu (mă rog, s-a folosit cuvânul fată, dar în Ardeal se zice "tu" şi cum io mi-s ardeleancă...) mi-a spus X. Vai, dar oare cum îşi pot da seama cine eşti? Da' oare pot să vadă şi conversaţiile pe messenger?"

Am avut impulsul să intervin în discuţie. Dar n-am facut-o. Mai am speranţe :)

România în UE!??

Vacanţa asta am avut un şoc. Am mers cu maşina de la Sibiu la Arieşeni. Evident, pe drum erau multe alte maşini. Evident, când mergi cu maşina observi mai uşor celelalte maşini (participanţi la trafic, cum îi numeşte atât de pitoresc Poliţia Română). Şi mi-am dat şi eu seama ce reflex am: când văd un număr de înmatriculare cu steagul UE automat vreau să văd din ce ţară este. Ei bine, surpriză! Erau multe maşini cu număr de... România!

Evident, era de aşteptat ca la un an de la aderare măcar numere de înmatriculare să avem şi noi, deşi calitatea noastră de europeni e îndoielnică. Dar pe mine m-a mirat. Am avut un moment în care mi-am spus "wow, chiar suntem în UE!"... Ciudat, cum lucruri aşa mici te pot face să conştientizezi nişte chestii importante.

Când mă gândesc la primul meu an de facultate, la Studii Europene în Cluj, parcă mi se pare atât de departe... Aveam acolo cursuri de Istoria Europei, de Ideea Europeană, de Filosofia Culturii Europene. Erau interesante şi printre vorbăria atât de caracteristică disciplinelor umaniste erau câteva idei demne de reţinut. Despre dinamica unei societăţi care îşi caută un balans între sentimentul naţional şi cel "european". Despre cum valorile naţionale trebuie cultivate şi încurajate, pentru ca Europa să profite din plin de diversitatea dinauntrul graniţelor Uniunii, să folosească această diversitate în folosul ei. Despre care ar trebui să fie limba oficiala în UE şi de ce n-o să se ajungă prea curând la o singură limbă oficială.

Şi câte şi mai câte. Stau acuma şi mă gândesc: ce procent din problemele astea sunt interesante pentru o persoană de vârsta mea. Le pasă măcar cât negru sub unghie de posibilitatea transformării (chiar şi ipotetică) Uniunii într-un stat federal? Îi doare de valori culturale naţionale şi ce putem aduce noi ca popor în Europa? Îi doare de directive de protecţia mediului, de modernizarea agriculturii sau de standarde de calitate? Sau mai degraba li se pare totul o mare maşină birocratică de care se pot ocupa "alţii" şi sunt mulţumiţi că pot trece graniţa doar cu buletinul şi că au mai uşor drept de muncă în alte ţări?

Cu o simplă căutare pe net deja am găsit un site anti-UE care vorbeşte despre "anexarea României la UE", de pierderea suveranităţii naţionale şi de câte şi mai câte orori sub "jugul" european. Sunt curioasă cât s-au gândit până să compileze inepţiile de pe site... În fine. Aş fi vrut parcă să nu renunţ la cursurile de la Studii Europene, erau momente când chiar mi se părea că după ce-aş termina facultatea aş putea face ceva important, care să schimbe ceva în lume. Nu ştiu cum se poate face asta de după biroul de programator...

La fel cum nu ştiu ce s-a ales de colegii mei de la facultate. Câţi dintre ei lucrează "în domeniu"? Câţi dintre ei schimbă lumea? Şi câţi s-au reorientat... şi cum anume?

În ceea ce mă priveşte, trebuie să mai cuget la condiţia mea de european.

Joc

Ultimul post pe seara asta, că deja mă întrec! Când am fost în Olanda am avut ocazia să merg printr-un "student house" - adică un fel de cămin evoluat. Ce mi-a placut acolo cel mai mult a fost spaţiul comun: canapea, măsuţă, un TV uriaş cu dvd player şi sistem audio şi un teanc mare mare de jocuri de societate! Jocuri pe tablă, din cele mai variate şi interesante... Monopoly nici nu aveau, e deja "passee".

Am şi văzut de vânzare jocuri. În special unul mi-a fost şi prezentat: "Coloniştii din Catan" - părea foartea fain... dar era în olandeză! Ei bine, mai nou (de când am intrat în UE? - joke) au apărut şi pe la noi astfel de jocuri. Inclusiv "Coloniştii..."

Ei bine, azi mi l-am comandat de pe net. Abia aştept să-l primesc! Nu vă spun cât a costat, că mai sunt şi membri ai familiei care-mi citesc blogul (saluuut!) şi nu ştiu dacă e o idee bună să ştie pe ce prostii dau eu banii.

Magazin

La magazinul din colţ, care vinde sandwichuri & stuff: "Vreau şi eu un sandwich!". Mă gândesc eu aşa: oare nu putem înlocui "vreau şi eu" ăsta cu altceva mai plăcut auzului? Totuşi, ceva trebe să fie, "Un sandwich" sună mult prea telegrafic. Dar ce?

Wait, I've got it! Ce spuneţi de... "Un sandwich, vă rog?"

"Mulţumesc" şi "Cu plăcere", într-un episod următor.

Promoroacă

Ce face tot omul muncitor pe la jumătatea programului (sau când încep să-i chiorăie maţele)? Păi se duce să ia prânzul. Şi cum e mult mai mişto să mănânci în mai mulţi, de obicei se duce la masă împreuna cu unul, doi, sau mai mulţi colegi. În fine, eu fiind un om muncitor de felul meu (sic) nu sunt o excepţie de la regulă. Şi despre ce să discute omul muncitor la masă dacă nu despre orice în afară de muncă!

Vineri la prânz de exemplu am avut parte de o interesantă discuţie despre... vreme. Nu, nu în stilul politeţurilor britanice. Am discutat despre cât de frumos arată Bucureştiul aşa îngheţat şi despre promoroacă. Dar nu numai. De aici am trecut la diverse alte cuvinte dubioase care descriu fenomene meteorologice: lapoviţă, burniţă, brumă, etc. S-a constatat faptul că nu prea ştim la ce anume se referă unele dintre denumiri. De exemplu, care-i bruma şi care-i promoroaca? Aşa, şi de aici am trecut la altă dilemă: cum se numesc toate fenomenele astea în engleză?

Eu fiind "the dictionary freak" that I am, mai ales când e vorba de engleză, m-am documentat puţin (cu Dexonline şi Wikipedia, cred că nu mai e nevoie de linkuri). Ei bine, brumă = promoroacă = chiciură = "cristale de zăpadă care se formează noaptea prin îngheţarea vaporilor de apă din atmosferă şi care se depun pe plante, pe sol, pe obiecte". Na! Cât despre echivalentul în engleză, acesta este "frost". Dacă nu mă credeţi, căutaţi pe Wikipedia, au şi poze lămuritoare!

Aşa, şi ce-am mai învăţat... De exemplu, burniţa = ploaie măruntă se cheamă în engleză "drizzle". Drăguţ cuvânt. Lapoviţa e "sleet" (pe asta o ştiam şi eu) şi tot sleet e şi papalaşca ce rămâne pe străzi când începe să se topească zăpada. Şi parcă mai era ceva... a, da! Grindina este "hail". Mai au şi ei "blizzard" care e viscolul nostru.

Ce n-am reuşit să găsesc, într-adevăr, e un echivalent pentru ger. Cred că o să rămân cu explicaţia pe care a "smuls-o" colegul meu Flaviu de la un american: "it's fucking cold!"

În încheiere, o poză cu promoroacă. Ce-i drept, începuse să se topească, deci nu mai ştiu care-ar fi denumirea exactă.

Surprize

Ascult Radio Romantic. Din mai multe motive. La început pentru că mi s-a părut interesant. Apoi am remarcat faptul că nu difuzează reclame. Nici măcar nu se vorbeşte mult. Reversul medaliei e că unele melodii se repetă destul de frecvent. Evident, toate radiourile au playlist-uri care conţin şi "favorite" ale postului, pe care le poţi auzi mai des. După o vreme, când te obişnuieşti cu stilul şi favoritele postului, acesta poate deveni plictisitor.

Romanticul nu e o excepţie de la regulă. Din când în când, însă, vin cu o melodie care mă lasă fără grai, îmi taie respiraţia şi mă face să-l ascult în continuare. Uneori sunt melodii pe care nu le ştiam, uneori sunt melodii dragi mie. Astăzi am avut parte de două surprize majore... Pe la prânz m-am trezit că difuzează deschiderea din musicalul (rock progresiv) War of the Worlds, şi anume The Eve of the War. Chiar nu mă aşteptam la aşa ceva, I enjoyed every second of it. Şi chiar am fost şi pe forum, pe la secţiunea unde oamenii postează versuri (cam din melodii) şi mă întrebam aşa, retoric, oare pe-aici nimeni nu ascultă Pink Floyd? Ei bine, acum 10 minute tocmai am dat drumul la radio, în plin High Hopes de pe Division Bell...

În aşteptarea altor surprize, mă întorc la paharul meu de vin şi la proiectul la management financiar! (nu degeaba spuneam eu că mi-am facut-o cu mâna mea cu masterul ăsta!)

Live coverage

Mda, nu demult mă lăudam cu o instalare Windows Vista în direct, acuma se pare că pot să trec în palmares şi o instalare Mac OS Leopard. Nu de alta, dar posesorul de drept al iMac-ului de lângă mine doarme dus. Că deh, la ce-i bună o femeie în casă (mai ales programator) dacă nu la păzit calculatoare? Şi aşa, cu sistemele astea mai noi nu prea mai ai altceva de făcut... bagi dvd-ul şi zici "upgrade". Uite, că între timp a şi terminat de făcut ce făcea el acolo.

Ha! Tot trebuie să setez ceva: conexiunea la net. Daca gasesc unde am notat configuraţia, that is.

In other news, cum se zice, mi se mai mărită o prietenă. Cică a cerut-o în seara asta, cu inel şi tot ce trebe. Încă nu mi-a dat un răspuns satisfăcător la întrebarea "de ce" (de ce a cerut-o). Anyway, Cami, mă bucur pentru voi, să fiţi fericiţi împreună şi să vă iubiţi (ca-n prima zi) şi să vă construiţi un viitor frumos!

Hai că prea o dau în dulcegării. Am spus că fac live coverage, am făcut. Continuarea poveştii va rămâne (pt moment) privată. Mai ales că protagonista ştirii nu mai răspunde pe messenger. Or fi sărbătorind şi ei ca nişte proaspăt logodiţi ce sunt :)

Aşa, referitor la starea vremii încă aştept inundaţiile şi aş vrea să aflu şi eu ce vreme prezice durerea acută din genunchiul meu. Aş paria pe "vreme de stat în casă pentru că în curând n-o să poţi să mergi" dar sper să mă înşel. Până una alta, Fastum Gel is my friend.

Mă duc să vad de Mac-ul ăla, că proprietarul de drept sforăie netulburat. La final o poză... eu urcând panta la a cărei coborâre (cred că) mi-am accidentat sus-numitul genunchi şi de la a cărei altitudine maximă s-a rostogolit un obiectiv din trusa deţinută de masculul din dotare. Obiectivul pare să fie bine.. cu genunchiul vă ţin la curent!

Tschuss!

No cha-cha for you, muchacha!

Sunt bosmuflată... Auzi, cică nu poate (re)începe cursul de dans azi pentru că nu este parchet în sală. Auzi, parchet ne trebuie nouă!? Şi eu care abia aşteptam ziua de azi... (trecem repede - repede peste faptul că a fost prima zi de muncă şi a fost naşpa pt că n-am apucat să mucesc mai nimic - poveşti de la rev, cafele, reîntâlniri... trece vremea!). Revenind, azi n-am avut parte de dansuri, în schimb m-am consolat cu vizita unui personaj pe care mai nou îl văd trimestrial :) (se ştie el cine e, nu e nevoie de detalii) - deci tot e bine.

În altă ordine de idei, azi am avut două gânduri majore:

1. Oare ce se va întâmpla în Bucureşti când toate mormanele de zăpadă (prost) îndepărtate de pe străzi se vor topi? Oare vom avea parte de ştiri de genul "Bucureştiul inundat - oficialităţile luate prin surprindere"? Serios, e aşa de greu să te gândeşti să ridici zăpada aia de pe marginea drumului şi în loc să o laşi să formeze mormane cât un stat de om s-o duci undeva unde să poată fi depozitată în linişte fără frică de topire "abuzivă"?

2. Am uitat care era punctul 2... Sunt cam ameţită, şi n-are legătură cu vinul :) Abia aştept să-mi tipăresc nişte poze din excursia asta frumoasă şi să le lipesc la birou! Mă duc să dorm, că mâine am o răfuială cu BCRul.

A! Abia aştept să merg la patinoar la Ploieşti!

Bun venit în 2008

Tre' să zici ceva la început de an, nu? Bilanţuri, planuri de viitor, urări, etc... Ei bine, eu anul ăsta n-am avut timp de aşa ceva, am fost prea ocupată să mă relaxez! Anul nou m-a prins undeva între o pârtie, o plimbare şi o şampanie, împreună cu nişte prieteni vechi (dar şi cu noi cunoştinţe noi). Şi a fost bine!

Vă doresc tuturor un an frumos şi plin de realizările pe care vi le doriţi! Mă duc să ma pregătesc sufleteşte de prima zi de lucru...