09 octombrie, 2007

Autobuz

Îmi place să mă uit la oameni în autobuz. Să mă uit la feţele lor, la ochii lor, la mâinile lor. Să mă uit la ei şi să-mi imaginez ce fac zi de zi. Cine îi aşteaptă acasă, de cine le e dor, de ce stau cu ochii în pământ. Mă pot uita la un om până mă pierd pe mine. Şi aici intervine problema... până şi pe mine mă privesc uneori din afară, ca şi cum aş fi un observator mai mult sau mai puţin dezinteresat. În acelaşi timp, ştiu că eu sunt şi afară şi înauntru... Însă persoana de afară preia controlul şi pur şi simplu mă mişc şi vorbesc şi gândesc automat.

Hmmm, n-am cuvinte potrivite să descriu starea asta. N-am nimic, doar senzaţia de detaşare. De dedublare... de cum i-o fi zicând!

"The first rule of Fight Club is, you do not talk about Fight Club"...

2 comentarii:

  1. multe comentarii de apreciere! ^:)^
    sincer acuma, daca vrei sa fii laudata, macar spune si tu ca ai facut poza, atunci cand e momentul. how were we supposed to know you did it? :p
    mai ales ca eu am mai observat un lucru. Daca vrei sa iti fie apreciate fotografiile intr-un post, ori nu scrii nimic pe langa ele, ori scrii despre ele ;) (de ce crezi ca mi-am facut si fotoblog? :P )

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc de comentariile de apreciere :) Promit ca data viitoare când fac o poză care să-mi placă o să mă dau rotundă într-un mod mai evident :P

    RăspundețiȘtergere