Meet the nicest people in Bucharest

Marţi seară mă plimbam cu boyfriendul din dotare pe niştre străduţe dubioase din Bucureşti, în drum spre casă. Când spun dubioase nu vă gândiţi la cine ştie ce... sunt doar ciudate şi cam spooky, dar nu periculoase. Ciudate, în sensul că mergi pe o stradă pe care ai următoarele: mai întâi pe dreapta un teren viran in mijlocul căruia tronează o biserică, pe stânga un depozit de fabrica evident în paragină... apoi pe dreapta e un liceu (ce caută acolo habar n-am) iar pe stânga colţul unei alte străduţe, după care intri pe ambele părţi între depozite. Ce înseamnă asta? Pai iluminatul stradal e redus la minim, sunt tot timpul nişte oameni care încarcă sau descarcă ceva din camioane, te mai întâlneşti cu câte un motostivuitor... de-astea. Clădirile sunt mari, întunecate şi dubioase, iar strada e neasfaltată şi plină de noroi de la maşini şi camioane. Într-una din clădiri am văzut la parter o grămaaaaadă de haine înşirate pe umeraşe, deci am putut ghici ce fel de depozit este. În rest, habar n-am. 

Oricum, la un moment dat ieşi din decorul industrial, şi ajungi pe alt fel de străduţe (luminate de data asta): pline de case, dar pe care nu prea trec nici oameni nici maşini... şi după un traseu gen dreapta - stânga - dreapta - stânga - înainte, ajungi la bulevardul principal şi aproape de casa noastră.

Ei bine, pe aceste străduţe am întâlnit în seara respectivă un tip care era total pierdut şi dezorientat. Se îndrepta vertiginos către zona de depozite, dar când ne-a întrebat de nume de străzi ne-am dat seama că intenţia lui era să ajungă la bulevardul principal. De fapt, pe o străduţa în apropierea bulevardului cu pricina, pe care n-am prea reuşit să o localizăm din prima. Când a văzut că suntem nedumeriţi, a mai spus un nume de stradă, dar de data asta din centru... care n-avea nicio legătură cu ce zisese până atunci. În fine... ne prindem noi că e străin, aşa că tecem pe engleză şi-l întrebăm de fapt ce caută. Cică un hostel pe străduţa mică de lângă bulevard. Păi şi cu strada din centru ce ai? Aaaa, păi acolo am fost mai devreme, am crezut că poate sunt mai aproape de ea, să îmi reiau traseul iniţial.

Ok, ne-am lămurit, îl luam cu noi spre bulevard (era mai simplu decât să ne gândim câte stângi şi drepte are de făcut). La bulevard mai încercăm să descifrăm ceva de pe "harta" lui tipărită de pe net, din care lipseau fix străzile pe unde eram noi. Până la urmă, ne prindem cam în ce direcţie ar fi străduţa lui, şi cum era aproape am zis că mergem cu el încolo. După nici 50 metri, eram la colţul străzii cu pricina, şi îi uram succes în a găsi hostelul. Ne-a zis că se descurcă şi ne-a mulţumit. Cică (citez): "you are the nicest people I've met in Bucharest so far!". Am rămas, ca să zic aşa, fără grai. Dacă asta a fost "the nicest", mă şi gândesc ce va fi îndurat săracul om până la noi.

Morala? Be nice! Atât.