14 decembrie, 2008

Poveste (scurtă) cu un mexican care face caca

Mexicanul nostru nu e un mexican adevărat. Dar face caca. Asta se va putea vedea destul de clar în curând. El a apărut pe o foaia albă din faţă mea în timpul unui curs de master, într-un moment în care prezentarea de la tablă nu era prea interesantă.

Bogdan desena diverse pentru a-i trece timpul mai uşor, dar desenele lui erau prea abstracte, aşa că m-am simţit datoare să-l aduc cu picioarele pe pământ. Aşa a apărut prietenul nostru mexican. Ce e remarcabil e cât de repede a devenit el faimos. Sau cel puţin aşa i s-a părut, pentru o scurtă bucată de timp.

Activităţile noastre "educative" se desfăşurau în prima bancă. La catedră, ni se explica despre o firmă care vrea să scoată pe piaţă un produs. Şi zice omul de la catedră: "să zicem că eşti firma X care vrea să producă chestia asta" - şi ia drept "chestia asta" fix foaia mea, cu tot cu mexicanul cu pricina şi o ridică spre clasă.

Evident, nu prea avea nimeni cum să-l observe pe micul mexican, mai ales că era ascuns lângă o vază de flori. Dar momentul a fost interesant, şi era să mă facă să pufnesc în râs! M-am abţinunt, ca să nu-i dau satisfacţie mexicanului care face caca...

Ce ziceţi?

Ps. nu prea are legătură, dar mi-am amintit. Cum era continuarea la cântecelul ală de când eram copii: "Seara când răsare luna / Pe podişul mexican - can - can / Mexicanii stau la pândă / Să vâneze un curcan - can - can".....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu