Vineri am ajuns din întâmplare pe blogul Computer Science Canada, un blog colectiv cu şi despre studenţi din domeniul calculatoarelor din câte îmi dau seama. Şi acolo am găsit un post despre cum se învaţă pentru un examen de computer science.
Ce mi s-a părut cu adevărat interesant a fost discuţia premergătoare, care include învăţatul înainte de examen printre metodele de a "trişa":
Is it OK to study before tests?
I went to school with a guy who would never study before tests because it was gaming. You are artificially raising your knowledge before the test in a way that will not permanently increase your skill/knowledge.
Hmmm. Ia spuneţi-mi acuma, câţi dintre studenţii români pe care îi cunoaşteţi (nu neapărat din domenii tehnice) învaţă în timpul anului şi NU învaţă în sesiune? Chiar şi dintre cei care au note bune şi burse...
Cum văd eu lucrurile, degeaba venim şi ne batem cu pumnii în piept cum că în străinătăţuri sunt ăia proşti grămadă şi un elev normal de aici ajunge acolo cu doi ani înaintea colegilor lui. Atâta timp cât principala îndeletnicire a elevului / studentului român este să înveţe (de foarte multe ori pe dinafară) nişte informaţii pe care apoi să le scuipe înapoi pe hârtie la examen şi să le uite 5 minute dup-aia nu avem motive de mândrie!
Trebuie să învăţăm (printre altele) următoarele:
1. Cum să învăţăm sistematic, gradual, astfel încât să acumulăm deprinderi nu doar informaţii. Astfel n-o să ne mai trezim că luăm totul de la capăt când ne angajăm şi dup-aia spunem că "oricum tot ce-am învăţat în şcoală nu mi-a folosit la nimic".
2. Să nu mai copiem, să nu ne mai înjosim pentru o notă mare (care oricum nu înseamnă mare lucru) ci mai degrabă să muncim ca să fim mai buni.
3. Să nu ne mai intereseze atât de mult notele, şi mai ales ce notă a luat vecinul. Să învăţăm odată că e mult mai important un progres personal decât depăşirea rivalului.
4. Să ne punem întrebări, să nu luăm de bune toate informaţiile care ni se dau în clasă, să încercăm să ne extindem orizonturile şi singuri. Şi să ne gândim şi la ce e bun ceea ce învăţăm în lumea "reală".
Ah, ce-aş vrea să văd mai mulţi oameni de caracter printre studenţi! Aşa m-am săturat de marionete "deştepte"...
o singură „bubă” găsesc eu în toată povestea asta: în condiţiile în care muuult prea multe chestii pe lumea asta se întâmplă/decid/hotărăsc prin comparaţie cu cei din jur (pentru că finalmente suntem fiinţe profund diferenţiale), mi se pare uşor ipocrit (fără intenţia de a jigni pe cineva) să afirmi că „nu dom'le, nu mă interesează de ce fac alţii, eu îmi văd de mine şi pentru mine fără să mă uit, să mă compar sau să mă dau cu fundu' de pământ că altu' (n-)a făcut şi (n-)a dres”.
RăspundețiȘtergeremy 0.02€ :)
Te poţi compara cu alţii în multe feluri. De exemplu, dacă la un examen ţi se dă o statistică în care să ţi se prezinte distribuţia notelor atunci e cam de ajuns ca să ştii "pe unde stai".
RăspundețiȘtergereCe mă deranjează pe mine e raportarea greşită la ceilalţi, nevoia de a şti neapărat notele prietenilor tăi. Sau sentimentul ăla din liceu că trebuie să ai nota 10 la toate materiile.
În fine, am mai scris şi cu altă ocazie pe tema asta, dacă eşti curios articolul e aici