22 martie, 2008

Aştept...

Aştept. Aştept să termine maşina de spălat. Să se instaleze Windows XP. Să vină ora de culcare... Să mi se facă foame. Să ma suni!? Să mă duc la doctor. Să mai treacă o zi. Să-mi termin şcoala. Să se aştearnă praful, să crească iarba, să se scuture florile din copaci. Aştept azi, aştept mâine, am aşteptat ieri şi în mod cert am aşteptat luni. Să-mi crească părul? Nu, asta mai poate aştepta! Aştept... ce ştiu că n-o să primesc. Aştept, aştept, aştept. Până n-o să mai pot aştepta.

3 comentarii:

  1. Nu mai astepta, o sa te trezesti ca nu mai ai timp sa faci ce trebuia asteptand. La sfarsitul asteptarii este tot asteptare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca te consoleaza, si eu astept. Mereu ma trezesc ca lucrurile nu se intampla suficient de repede si atunci nu mai astept, incerc sa le fortez mana si poate sa scap de asteptare. Si ma aleg doar cu impliniri care nasc noi asteptari :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mai degrabă aş încerca să-mi transform aşteptarea "activă", aia care te mănâncă din interior, cu una mai puţin implicată... Din păcate cred că asta e deja o problemă prea complicată.

    Cred că o să mai aştept înainte de a lua o decizie :)

    RăspundețiȘtergere