Mozaic

Of, tehnologia asta! Uite c-am ajuns şi la extraordinara performanţă de a avea mai multe calculatoare în casă decât locuitori. Bine, laptopul de pe care scriu eu acum acest post nu e chiar ”al nostru” ci al masculului din dotare de la muncă, dar tot se cheamă că stă în casă... Problema adevărată intervine când masculul din dotare vrea NEAPĂRAT să se joace Civilization 4 şi singurul loc unde e instalat e (evident) calculatorul meu. Din momentul ăsta începe un lung şir de dezbateri şi rugăminţi în urma cărora am ajuns ”exilată” cu net cu tot la laptop. Toate bune şi frumoase, mai puţin faptul că aici nu merge driverul meu de tastatură preferat, drept pentru care trebuie să mă chinui cu tastatura românească ”clasică”... Bleh! Dar ce nu face omul dn dragoste!

În fine... povestea de mai sus e de fapt o încercare (subtilă) de a ascunde faptul că nu am ce scrie... În ultima vreme s-a terminat nebunia de la serviciu şi am trecut într-o perioadă în care lucrurile se mişcă foarte încet. Ceea ce e bine într-un fel, deşi tare mă tem că o să vină iar multe chestii peste noi când nici nu ne aşteptăm! Am ieşit în schimb în oraş, de două ori în aceeaşi săptămână (având în vedere faptul că nu mai ieşisem de aproape o lună într-un bar, e o performanţă) - ocazie cu care mi-am amintit de ce nu-mi place mie să ies iarna în baruri: e mult prea mult fum! Asta nu e o critică la adresa fumătorilor din grup ci mai degrabă la sistemul de ventilaţie din baruri... că deh, de ce să se chinuie să investească în aşa ceva când clienţi au din plin şi fumătorii nu se împuţinează! Nici nu vreau să mă gândesc cum se simte un chelner dacă eu după câteva ore simţeam că nu mai rezist.

Oricum, de distrat m-am distrat! Am avut parte de discuţii interesante, de momente amuzante şi all in all a fost foarte mişto şi relaxant. I want more! Şi clubul de ”folkeri” în care am fost mi-a amintit de barurile prin care umblam când eram în liceu şi de nişte personaje care frecventau asemenea baruri. Şi de coincidenţe, dar despre asta în altă zi, când o să am mai multă inspiraţie.

Şi cam asta e nou... am fost şi la teatru, la o piesă cu psihopaţi :) ”Bash: o trilogie contemporană”, la Teatrul Act. Sunt trei episoade în care trei personaje povestesc nişte întâmplări mai greu de scos la lumina zilei. Interesantă, deşi se joacă deja de ani buni la Act... iar jocul actorilor este de excepţie. Tot la Act am văzut un fluturaş de prezentare a piesei ”Amalia respiră adânc”. Cică este text românesc contemporan şi a fost deja tradus în ungureşte şi încă vreo două limbi ”învecinate” şi că e foarte apreciat. Şi textul, şi actriţa care joacă personajul principal la Act. o singură hibă îi pot găsi: este despre perioada comunistă. Chiar încep şi eu să mă cam satur de exploatarea comunismului pentru a scoate poveşti dramatice...

Gata! Nu mai e nimic nou. Poate doar ADN-ul personalităţii mele, obţinut în urma unui test de pe net. Mi-a plăcut şi testul, şi mi se pare că mi se potrivesc destul de mult rezultatele. Sunt ceea ce se cheamă ”benevolent experiencer”, iar trăsăturile pot fi aflate poposind cu mouse-ul pe culori. Here they are: