15 februarie, 2008

Utterly lost in translation

Lămuriţi-mă şi pe mine - ce înseamnă propoziţia subliniată de mai sus?

LE: e cam mică poza, ştiu... Click pe ea şi se vede mai bine :) A! Even later edit: varianta in engleza e "your comment is awaiting moderation"

10 februarie, 2008

Aleator

Astăzi chiar am exagerat cu Internetul... De la prânz până acuma am stat numai la calculator, cu o pauză de cam o oră, cât ne-a luat să mergem până în centru, să luăm „prânzul” şi să ne întoarcem acasă. Am fost la un restaurant cu specific ardelenesc / unguresc în pasajul Vilacrosse, căruia îi spune chiar Bistro Vilacrosse. Interesat localul (micuţ) şi interesantă şi mâncarea, cu menţiunea că s-ar putea să nu fie pe gustul oricui. Cel puţin eu nu cred că aş fi putut mânca gulaşul (foarte picat!) pe care l-a mâncat masculul feroc. Oricum, merită încercat ca experienţă.

Da, ne-a fost lene să gătim! Lui pentru că e prea ocupat să se joace, mie pentru că sunt prea ocupată stând pe net. Aşa! Ce mai vroiam să spun? A, da! Pentru cei interesaţi, am mai scris câte ceva pe Hoinar. Încă n-am terminat Viena, dar nu mai am mult :) Şi nu vreau să mai las să treacă atâta timp între postări, că nu-i frumos... dacă am zis că fac o chestie apăi să o fac, nu?

Fără nicio legătură, ştiţi cum se numeşte monumentul ăla din faţa Muzeului Naţional de Artă - cel cu „ţeapa”, pun pariu că nu e greu de identificat! Vroiam să trecem pe acolo să-i fac (eu!) nişte poze dar ne-am luat cu altele (în speţă Internet şi jucat pe calculator) şi n-am mai avut timp. Poate altă dată... În fine, ideea e că el se numeşte... PIRAMIDA IZBÂNZII! Asta da inspiraţie! Cuvinte puternice, cu încărcătură simbolică şi sonoritate! Şi celelalte elemente ale pieţei au câte un nume la fel de inspirat, dar ăsta mi-a rămas în minte. O să mai trec pe-acolo să le verific şi pe restul...

Am citit zilele astea un articol în National Geographic - ediţia românească - despre calviţie. Mă rog, mai mult o notă scurtă, compilată dintr-o carte pe nume „Baldness: a social history”. Interesant aşa, doar o singură doleanţă am. Legată de o traducere, cum era de aşteptat. La sfârşitul articolului se zice că s-ar putea să apară o metodă de vindecare a calviţiei, iar comentariul de final este: Dar nu vă aşteptaţi să plătească asigurările!. Când am citit asta iniţial m-am gândit... cum adică, părul să plătească asigurările!? Ce asigurări? Dup-aia m-am prins de contextul (mai mult social): companiile de asigurări medicale nu vor plăti pentru tratamentul de (re)creştere a părului! Hmmm... păi în afară de exprimarea puţin ambiguă, rămâne şi nepotrivirea de înţeles: la noi nu există sistemul de asigurări de sănătate din America şi nici ideea de „a fi acoperit de asigurare”. Şi sper să nici nu fie cât de curând. Şi de asta cred că era mai bună altă formulă de exprimare, care să facă referinţă la ceva cunoscut nouă. Sau măcar o notă explicativă.

Nu în ultimul rând, am de facut un anunţ neoficial: Becu din pivniţă are nevoie de oameni care să scrie articole. Pentru că se pare că nu poţi schimba lumea cu o mână de oameni care scriu în timpul liber, printre sesiuni, ieşiri cu prietenii în oraş sau deadline-uri la muncă (ştiu cum să spun deadline şi în româneşte, dar mi-e lene). Anunţul e neoficial pentru că nu m-a rugat nimeni să-l scriu. Dar asta e părerea mea, că e nevoie de cât mai mulţi oameni care să scrie pentru că astfel se micşorează probabilitatea de a fi toţi ocupaţi în acelaşi timp. So, dacă e cineva interesat, îl/o invit să intre pe site-ul Becu la secţiunea contact (mai precis aici) şi să ne trimită materiale. Promitem faimă şi recunoaştere şi un răspuns referitor la articole. Ca bonus intrarea într-o comunitate cu gânduri mari. Articolele pot fi despre orice în principiu - doar să fie de opinie - sau pe o temă dată. Tema pentru numărul viitor este „revoluţii”. Atâta! Pentru alte detalii legate de stil sau conţinut, cred că e cel mai uşor să citiţi câteva articole. Sau puteţi să mă întrebaţi pe mine.

Nighty night, oh big Internet!

Mozaic

Of, tehnologia asta! Uite c-am ajuns şi la extraordinara performanţă de a avea mai multe calculatoare în casă decât locuitori. Bine, laptopul de pe care scriu eu acum acest post nu e chiar ”al nostru” ci al masculului din dotare de la muncă, dar tot se cheamă că stă în casă... Problema adevărată intervine când masculul din dotare vrea NEAPĂRAT să se joace Civilization 4 şi singurul loc unde e instalat e (evident) calculatorul meu. Din momentul ăsta începe un lung şir de dezbateri şi rugăminţi în urma cărora am ajuns ”exilată” cu net cu tot la laptop. Toate bune şi frumoase, mai puţin faptul că aici nu merge driverul meu de tastatură preferat, drept pentru care trebuie să mă chinui cu tastatura românească ”clasică”... Bleh! Dar ce nu face omul dn dragoste!

În fine... povestea de mai sus e de fapt o încercare (subtilă) de a ascunde faptul că nu am ce scrie... În ultima vreme s-a terminat nebunia de la serviciu şi am trecut într-o perioadă în care lucrurile se mişcă foarte încet. Ceea ce e bine într-un fel, deşi tare mă tem că o să vină iar multe chestii peste noi când nici nu ne aşteptăm! Am ieşit în schimb în oraş, de două ori în aceeaşi săptămână (având în vedere faptul că nu mai ieşisem de aproape o lună într-un bar, e o performanţă) - ocazie cu care mi-am amintit de ce nu-mi place mie să ies iarna în baruri: e mult prea mult fum! Asta nu e o critică la adresa fumătorilor din grup ci mai degrabă la sistemul de ventilaţie din baruri... că deh, de ce să se chinuie să investească în aşa ceva când clienţi au din plin şi fumătorii nu se împuţinează! Nici nu vreau să mă gândesc cum se simte un chelner dacă eu după câteva ore simţeam că nu mai rezist.

Oricum, de distrat m-am distrat! Am avut parte de discuţii interesante, de momente amuzante şi all in all a fost foarte mişto şi relaxant. I want more! Şi clubul de ”folkeri” în care am fost mi-a amintit de barurile prin care umblam când eram în liceu şi de nişte personaje care frecventau asemenea baruri. Şi de coincidenţe, dar despre asta în altă zi, când o să am mai multă inspiraţie.

Şi cam asta e nou... am fost şi la teatru, la o piesă cu psihopaţi :) ”Bash: o trilogie contemporană”, la Teatrul Act. Sunt trei episoade în care trei personaje povestesc nişte întâmplări mai greu de scos la lumina zilei. Interesantă, deşi se joacă deja de ani buni la Act... iar jocul actorilor este de excepţie. Tot la Act am văzut un fluturaş de prezentare a piesei ”Amalia respiră adânc”. Cică este text românesc contemporan şi a fost deja tradus în ungureşte şi încă vreo două limbi ”învecinate” şi că e foarte apreciat. Şi textul, şi actriţa care joacă personajul principal la Act. o singură hibă îi pot găsi: este despre perioada comunistă. Chiar încep şi eu să mă cam satur de exploatarea comunismului pentru a scoate poveşti dramatice...

Gata! Nu mai e nimic nou. Poate doar ADN-ul personalităţii mele, obţinut în urma unui test de pe net. Mi-a plăcut şi testul, şi mi se pare că mi se potrivesc destul de mult rezultatele. Sunt ceea ce se cheamă ”benevolent experiencer”, iar trăsăturile pot fi aflate poposind cu mouse-ul pe culori. Here they are:

04 februarie, 2008

Eco-blogging

Ca şi cum n-aveam destulde de făcut în timpul liber, mi-am mai găsit o îndeletnicire: un blog pe teme ecologice! Sper să am timp să scriu din când acolo, pentru că ecologia chiar e un domeniu care mă preocupă. Blogul se găseşte aici - şi o să apară şi un link la el pe undeva în curând. Deocamdată nu e nimic acolo. Doar un articol vechi pe care l-am mai pus şi pe acest blog (do I have an obsession?). Şi dacă tot mi-am amintit, o să mă străduiesc să mă ocup şi de celălat blog la care m-am înhamat... când îmi mai trece oboseala.

02 februarie, 2008

Oboseală

Fizică şi psihică... De-aia care îţi provoacă greaţă şi irascibiliate, care te face anti-social până şi pentru oamenii care te în mod normal te suportă. Care duce la depresii şi te ţintuieşte în pat. Şi de care - culmea! - nu poţi să scapi dormind!

Între şcoala, muncă şi genunchi n-am apucat să mai fac nimic... Nu mi-am scris articolele pentru Becu', nu am mai scris nimic pe blog, n-am răspuns la comentarii... în curând o să-mi alung şi cei 2 cititori jumate. Sunt stoarsă ca o portocală din care se face praf concentrat. Şi vreau să pot dansa... Şi mi-a sunat în cap aceeaşi melodie...

Pourras-tu le faire I'm lost...
Pourras-tu le dire
Tu dois tout essayer I'm lost...
Tu dois devenir

Tu dois voir plus loin I'm lost...
Tu dois revenir
Egaré en chemin I'm lost...
Tu verras le pire

Pour trouver le sud I'm lost...
Sans perdre le Nord
Après les certitures I'm lost...
Au-delà des bords

I'm lost but I'm not stranded yet
I'm lost but I'm not stranded yet

Şi atâta... vreau să văd Taxi Driver pentru că în restaurantul unde mai măncăm din când în când e un afiş mişto de tot cu el, cu textul în italiană. Text care suna cam aşa: "In ogni strada si ogni citta di questo paese c'e un 'nessuno' che sogna di diventare 'qualcuno'. E un uomo solitario e dimenticato che deve disperatamente provare di essere vivo."

Cel puţin ultima parte mi se pare din când în când aşa de cunoscută...