Cam aşa a fost pentru mine weekendul care tocmai ce s-a terminat glorios. Am fost la Sibiu, foarte pe fugă. Am ieşit cu nişte oameni foarte străini. Am fost eu însămi un străin pentru nişte oameni foarte puţin străini.
Pe drum spre Bucureşti am vizionat două (două, da!) filme cu Steven Segal. Dintre ele, unul filmat în România. Chiar în Poli, în rectorat, unde îşi are sediul operaţiunea militară secretă Majestic. Dar să nu vă spun prea multe, poate sunteţi curioşi. Ca o paranteză, filmul e foarte foarte prost. Pentru curioşi, se numeşte Attack Force. Aşaaa, şi după "regalul" de Steven Segal a urmat încă un film monumental de prost, de data asta cu zombie. Cu zombie într-un avion, în timpul unor turbulenţe! Ăsta se numeşte Plane Dead. Mă gândesc la un singur lucru - oare erau si copii în autobuz? Mie sigur mi s-a tăiat pofta de mâncare... deşi dacă aş fi fost într-un alt cadru probabil filmul ar fi fost chiar distractiv.
În fine, altă chestie vroiam să notez aici. Citeam azi în autobuz o revistuţa. Şi în revistuţă - Reader's Digest pe numele ei - un articol despre capturarea unui cap al Mafiei italiene. Toate bune şi frumoase. Interesant articolul aşa. Doar o frază m-a cam pus pe gânduri: "poliţistul în civil [...] a reuşit să reţină şi numărul de înregistrare a celei de-a doua maşini". Parcă îmi miroase a traducere de la "registration number" sau "registration plate". Dar, dragă persoană anonimă care a tradus articolul lui Christopher Matthews, "număr de înmatriculare" ce avea?
Atât. Doar că am văzut undeva pe net un articol scris de un cunoscut de-al meu... Mă rog, vorba vine scris... tradus e cuvântul de ordine. Măcar îşi cita sursa. Dar... chiar aşa, la noi tot ce scrie prin reviste e 80% traducere? Of! Lasă că-mi fac eu o revistă "glossy" (alt termen la modă, ca să nu spun "buzz-word") fără traduceri!
A, ia uitaţi ce "număr de înregistrare" interesant are maşina asta! :)
Zi-mi un film bun (sau mediocru macar) cu Steven Segal? Eu nu cunosc. :)
RăspundețiȘtergereSi da... multe reviste au jumatate din articole copiate/traduse etc. Alea serioase spun la sfarsit "traducere si adaptare dupa x de y", insa destul de multe spera sa nu se prinda nimeni. In cazul brandurilor internationale si a revistelor glossy foarte multe articole sunt traduse si mai putin adaptate. Putine sunt gen becu vostru. :)
Sincer, nici n-am văzut vreun film cu sau despre el de la cap la coadă până duminică. Deci nu eram pregătită sufleteşte pentru aşa ceva! :)
RăspundețiȘtergereCât despre reviste... ştiu şi eu că sunt traduse şi răs-traduse. Se şi vede de la o poştă. Mă deranjează chestia asta mai mult la modul că subestimează cititorii. Dar, na, cât timp numai eu mă plâng se pare că nici nu e aşa o subestimare.
Iar becu', săracul, trece prin momente grele. I-ar prinde bine o resuscitare. Dar asta e altă poveste...
băgaţi-i nişte trifazat, să vezi ce bine o să îi prindă ;)
RăspundețiȘtergereMai Irina, nu mai citi reviste si asa sunt o pierdere de vreme! Real books rule!
RăspundețiȘtergere@mihai: trifazat zici? Eu cred mai degrabă că are nevoie de ceva mai mult entuziasm. Căci, after all, nu e un bec obişnuit!
RăspundețiȘtergere@elena: tocmai sunt într-un impas literar, adică nu mai ştiu ce să citesc. Îmi împrumuţi ceva? A! Şi caut o carte de care nu dau nicicum, dar asta e altă poveste. Ps. când bem si noi o bereeeeee?