"Pereţii" mei se întâlnesc cu pereţii ei

Printre multitudinea de prieteni care anul ăsta termină facultatea (creştem!?), am o prietenă care va deveni licenţiat în arte plastice. În relaţie cu acest domeniu eu sunt spectatorul, consumatorul (?) şi nu pot decât să nutresc o curiozitate sinceră, amestecată cu admiraţie pentru ce fac ei acolo, pentru actul de creaţie în sine. Mi se pare fascinant să ai pentru seminarii teme de pictură, gravură sau ce-or mai fi făcând ei pe-acolo. Să ai drept lucrare de diplomă o operă de artă, în loc de o biată aplicaţie pe calculator...

Ce-i drept, la ei este nevoie de talent, pasiune şi totuşi multă multă muncă, şi după asta te alegi, mai ales într-o ţară ca a noastră în care investiţiile în domenii culturale sunt minime, cu un viitor incert. În fine, nu vreau aici să întorc pe toate feţele problema artiştilor din România, ci doar să consemnez faptul că le admir munca, talentul şi vocaţia.

Şi încă o questie mişto: parte din lucrarea de diplomă a lui Teo, prietena sus numită, este vopsirea unor pereţi din căminul facultăţii. N-am apucat să o întreb ce se întâmplă cu pereţii după ce absolvenţii părăsesc facultatea, dacă sunt rezugrăviţi sau păstraţi aşa, dacă toate generaţiile fac lucrul ăsta sau doar ea, însă mi-ar plăcea să cred că pereţii vor fi lăsaţi aşa coloraţi şi frumoşi cum i-am văzut în pozele ei. Mi se pare un lucru frumos atât din partea facultăţii cât şi al studenţilor: facultatea oferă sprijin spre absolvire prin punerea la dispoziţie a pereţilor cu pricina, iar studenţii lasă o amintire a trecerii lor prin facultate. Şi, în plus, un cămin mult mai frumos şi cel puţin special!

Fără alte adăugiri, mai jos sunt pozele cu pereţii lui Teo, pe care o salut pe această cale şi îi doresc (întârziat) LA MULTI ANI! Să ai numai visuri frumoase şi puterea necesară pentru a le pune în practică!

peretele numărul unu... partea din stânga îmi place mult şi vreau să o păstrez pe blog

peretele numărul doi... sper că nu se supără ca i-am folosit pozele fără permisiune, altfel voi fi obligată să le şterg de aici... eh, o conving eu :)