Ra-ta-ta!

"..................................
Ajutor, am sa mor
Sau o sa plec pe ogor
Cand mi-oi gasi un ficior cu tractor
.................................."

Cum mă simt? Puţin speriată, mai ales de ideea că am ajuns matură şi responsabilă şi va trebui să îmi câştig masa şi casa... Puţin dezorientată pentru că deja sunt pe jumătate angajată şi totul s-a rezolvat fără prea multă alergătură. Puţin deprimată pentru că sunt pusă în situaţia de a avea o lună de "vacanţă" şi a nu ştii ce să fac cu ea... Puţin din toate, ce altceva să mai zic!

Cel mai mult şi mai mult, mă simt ca şi cum am trecut "în alt film", în altă lume, în altă viaţă care nu e a mea. Personalitatea mea de student de 6 ani încoace s-a dedublat de personalitatea mea de proaspăt inginer şi se uită la ea chiorâş... Cum adică, chiar o să te duci în fiecare zi la muncă? Şi chiar o să începi şi tu să vorbeşti despre ziua de salariu şi despre programări de concediu? Şi chiar n-o să mai ai cursuri de la care să chiuleşti? Nu se poate aşa ceva, asta nu sunt eu, te-am pupat pe portofel, ne vedem altă dată! Şi dup-aia să ma mai mir că nu mă simt în apele mele...

Până una alta, cea mai bună soluţie e să experimentez senzaţiile momentului în compania altora ca mine... să ne plângem unii altora de milă cum s-ar spune, cu toate personalităţile noastre! Şi dacă mai e să bem şi o bere între timp, se cheamă că sărbătorim! So, celebration, here I come!

Cica "Good Morning"

Hahaha... chiar eram curioasă ce anume poate spune "Yahoo Messenger Insider" la ora 2:49 noaptea! Optimist el aşa... nu-i pasă ca nu pot sa dorm, că mai sunt 2 zile până la diplomă sau alte porcării de-astea comune cum ar fi cercul vicios în care mă învârt pentru că mi-e rău şi nu pot să dorm şi mi-e rău pentru că nu dorm destul.

Bleeeeeeh, sper să se termine odată şi cu asta şi dup-aia o să-i dau eu de capăt problemei mele cu dormitul. Promit! Culmea e că imi era somn, jur! Şi acuma îmi e, dacă stau bine să ma gândesc... dar când mă pun în pat ma napadesc gânduri disparate despre orice, ma foiesc de pe o parte pe alta, încep să am ameţeli, stări de rău şi alte senzaţii asociate cu orice în afară de un somn bun şi ui aşa s-a dus cu noaptea mea!

Poate, totuşi, există o soluţie! O să ma pun pe citit lucrarea de diplomă! Să vedeţi atunci ce somn mă apucă!

Urăsc ora 5!

Ca să fie foarte clar pentru toata lumea, şi să-mi amintesc şi eu după ce nu voi mai veni în laboratorul ăsta zi de zi, şi după ce laboratorul ăsta o sa aibă jaluzele, şi după ce cutremurul pe care-l doreşte Cosmin o sa darâme din temelii facultatea asta, sau după ce ultimul metru de "cablu galben" va fi scos din pereţii facultăţii şi aceasta se va darâma sau după...

Urăsc ora 5 pentru că ora 5 e ora la care mă atacă soarele! Şi nu aşa, oricum, ci mârşav, pe la spate... se tupilează de după pomi fix în faţa ferestrelor maaaari şi nedotate cu jaluzele ale laboratorului şi pune mâna (sau raza) mai întâi pe partea stângă a biroului meu, aşa, ca şi cum ar vrea să testeze terenul, ca şi cum nu ştim amândoi ce va urma!

După o (scurtă!!!) perioadă de tatonare urmează ofensiva, incheiată (inevariabil) cu o înjurătura din partea mea când imi dau semana că nu mai văd nimic la monitor. Şi cum nu am capul destul de mare încât să imi fac umbra peste tot ecranul (oi fi eu deşteaptă, dar nici chiar asa...), nu pot decât să ma recunosc învinsă şi să capitulez, sau să ma refugiez la calulatorul lui Aur, să-l stresez, ca să simtă şi el ca e ora 5!

Şi am impresia că există un complot şi cu norii, pentru că oricât de mohorâtă ar fi o zi, la ora 5 fără un sfert, maxim 5, cu o precizie de metronom, norii se risipesc şi cotropirea începe! Singurii mei aliaţi sunt copacii din faţa geamului, care de când a început primăvara au scos la interval niste frunze uriaşe. Astfel, dupa 6 pot şi eu să mă întorc la birou şi se pune capăt diversiunii.

Deci, da urăsc ora 5, mai ales în acest laborator! Şi azi, în semn de protest, am executat o operă de artă pe tabla din laboratorul învecinat! Sic! Sper să reuşesc să o pozez, înainte să fie primul examen şi asistenţii oripilaţi (de talentul meu la desen, evident!) să-mi distrugă creaţia. Până atunci, iată o poză cu tiranul meu de zi cu zi!

Ore 5 frumoase tuturor!

"Pereţii" mei se întâlnesc cu pereţii ei

Printre multitudinea de prieteni care anul ăsta termină facultatea (creştem!?), am o prietenă care va deveni licenţiat în arte plastice. În relaţie cu acest domeniu eu sunt spectatorul, consumatorul (?) şi nu pot decât să nutresc o curiozitate sinceră, amestecată cu admiraţie pentru ce fac ei acolo, pentru actul de creaţie în sine. Mi se pare fascinant să ai pentru seminarii teme de pictură, gravură sau ce-or mai fi făcând ei pe-acolo. Să ai drept lucrare de diplomă o operă de artă, în loc de o biată aplicaţie pe calculator...

Ce-i drept, la ei este nevoie de talent, pasiune şi totuşi multă multă muncă, şi după asta te alegi, mai ales într-o ţară ca a noastră în care investiţiile în domenii culturale sunt minime, cu un viitor incert. În fine, nu vreau aici să întorc pe toate feţele problema artiştilor din România, ci doar să consemnez faptul că le admir munca, talentul şi vocaţia.

Şi încă o questie mişto: parte din lucrarea de diplomă a lui Teo, prietena sus numită, este vopsirea unor pereţi din căminul facultăţii. N-am apucat să o întreb ce se întâmplă cu pereţii după ce absolvenţii părăsesc facultatea, dacă sunt rezugrăviţi sau păstraţi aşa, dacă toate generaţiile fac lucrul ăsta sau doar ea, însă mi-ar plăcea să cred că pereţii vor fi lăsaţi aşa coloraţi şi frumoşi cum i-am văzut în pozele ei. Mi se pare un lucru frumos atât din partea facultăţii cât şi al studenţilor: facultatea oferă sprijin spre absolvire prin punerea la dispoziţie a pereţilor cu pricina, iar studenţii lasă o amintire a trecerii lor prin facultate. Şi, în plus, un cămin mult mai frumos şi cel puţin special!

Fără alte adăugiri, mai jos sunt pozele cu pereţii lui Teo, pe care o salut pe această cale şi îi doresc (întârziat) LA MULTI ANI! Să ai numai visuri frumoase şi puterea necesară pentru a le pune în practică!

peretele numărul unu... partea din stânga îmi place mult şi vreau să o păstrez pe blog

peretele numărul doi... sper că nu se supără ca i-am folosit pozele fără permisiune, altfel voi fi obligată să le şterg de aici... eh, o conving eu :)

Funny

(click pe poză ca să puteţi citi mai bine textul) Atâta! De pe site-ul meu preferat de benzi desenate online, words of wisdom for the bloggers out there. Şi ca să nu mă mai plâng că n-am poze pe-aici. Weekend fain tuturor. Eu mă întorc pe plantaţie, adică la scris de zor la lucrarea de diplomă. Soon to be domnişoara inginer... scary!

In tren

Tot despre traduceri, de data asta din romana in engleza. Textul de mai jos face parte dintr-un anunt din compartimentele tip cuseta ale trenului rapid cu care am calatorit de la Bucuresti la Cluj:

"During the journey, you are asked to take care of your personal thins in the compartment. In order to stop thefts, you should close and assure the door and window of your compartment through the security systems. SC CFR SA doesn't overtake the responsibility in case of theft."

Norocul meu e ca stiu romaneste, ca altfel nu stiam ce sa zic despre textul asta. Asa, pot sa spun ca "close and assure" de mai sus vine de la "inchide si asigura". Ce-i drept, a asigura inseamna to assure, dar numai atunci cand sensul este de "a incredinta", ca in: "Va asigur de bunele mele intentii". Probabil un cuvant mai bun ar fi fost "to secure", printre ale carui definitii (de pe dictionary.com) putem gasi: "to lock or fasten against intruders: to secure the doors". Nici n-a fost atat de greu, nu?

Cat despre "to overtake", nu-mi gasesc cuvintele... nu-mi dau seama cum au putut sa ajunga la overtake, dar sa sara peste "to take responsibility" (exprimarea corecta pentru a-si asuma responsabilitatea). To overtake nu are nici pe departe vreun sens asemanator. El inseamna, pur si simplu "a depasi" (da, ca pe sosea), sau "a lua prin surprindere" (sens figurat). Adica CFR nu poate depasi responsabilitatea? Nici nu ma mir, la cat de incet se misca trenurile mai nou...