18 ianuarie, 2007

Agenda mea ma minte!?

Mi-am deschis acum 5 minute agenda pentru prima data pe anul asta si am descoperit ca ma minte! Da, e adevarat, nici nu ne-am cunoscut bine si deja ma minte! Pai cum sa mai ai incredere in lume cand propria agenda iti face una ca asta! Auzi, ce tupeu are... sa-mi spuna ca e a treia saptamana din anul asta! De parca eu nu stiu pe ce lume ma aflu... te pomenesti acuma ca in curand o sa-mi spuna ca sunt in sesiune?

Clar, are tupeu!

Da, stiu, sunt in faza de negare a realitatii, cand de fapt realitatea arata cam ca si poza din stanga... Azi am avut primul "examen" la o materie minunata pe care n-am s-o numesc aici, dar am sa spun altceva in schimb... materii ca asta m-ar face sa ma revoltez tare tare de tot impotriva facultatii noastre daca as mai crede inca ca are vreun rost sa ma revolt impotriva ei! (I checked, sunt corecte amandoua formele... sa ma revolt si sa ma revoltez). Am avut un laborator inlocuit cu un referat, un test grila pentru care am invatat o zi iar verdictul final l-am imbunatatit cu alt referat... halal an 5!

Si totusi, mai sunt unii nebuni (pe care o alta gama de nebuni nu-i poate intelege) care am impresia ca mai spera in mai bine, care chiar cred ca mai pot schimba ceva... care le cer studentilor, ca si conditie obligatorie inainte de examen, sa scrie un eseu explicand ce asteptari, dezamagiri si realizari au avut in facultatea de calculatoare...

Ingineri, mandria tarii, uniti-va si schimbati ceva spun eu! Poate ca asa va veti schimba si pe voi insiva, nu veti mai fi asa inchisi in lumea din spatele ecranului si a circuitelor alea electronice pe care ne place sa le alintam cu acronime si sa le uram la anumite materii (iar nu dau nume, ca stie lumea la ce ma refer)...

Asta e melancolia de sfarsit de facultate, ma intreb? Nu stiu ce sa zic... am mai avut o pasa de felul asta cand mi-am dat seama ca incep specializarile si ne vom desparti grupa si mi-era frica ca n-am sa mai vorbesc cu colegii mei de grupa (fostii) niciodata, ca vom deveni straini... Si atunci am scris un post, altundeva pe Internetul asta maaaare (de fapt, aici) si acum imi dau seama ca ceea ce nu vroiam atunci sa se intample.... chiar asa a fost! Cu majoritatea colegilor mei n-am mai avut nimic de impartit de atunci. Iar mai nou se pare ca si prietenii pana nu deunazi apropiati sunt prea ocupati...

Eh, probabil ca ma victimizez si eu din cauza orei tarzii, a nevoiei mele subite de afectiune si a nevoii inconstiente de a gasi o scuza pentru a nu face teme! Still, ramane un eveniment ciudat... i-am aratat Elenei poza mea de pe diploma de bac, care din intamplare troneaza si pe carnetul de student (in curand, fostul meu carnet de student). Mi-a spus ceva despre privirea mea... cum ca era altfel, visatoare... increzatoare? Si stiu sigur sigur ca mi-a mai spus cineva asta - doar ca nu mai stiu cine si cand. Probabil am vrut sa ignor aceasta observatie despre "avantul tineresc curmat de viata cruda de adult", dar acum nu pot sa nu ma gandesc... mi-am pierdut capacitatea de a visa? Sunt mai pragmatica, mai putin etuziasta si in general alta persoana de cand am ajuns la Bucuresti? Cine e de vina? Sentimentul ca la facultate nu ma intelege mai nimeni ce legatura are cu asta? Sau sentimentul ca in Bucuresti lumea e altfel, mai rea, mai nepasatoare, interesata doar de persoana proprie... Pacat ca nu citesc colegii mei acest blog, poate cineva s-ar indura de mine sa ma lamureasca!

Nu stiu, si probabil as putea scrie ore in sir pe tema asta, am atatea puncte de vedere contradictorii incat ma incurca si pe mine! Dar nu cred ca mi-am pierdut visele! Si nici capacitatea de a visa... in cel mai rau caz, sunt bine ascunse pe undeva si asteapta primavara!

Uite de unde am pornit si la ce am ajuns! Pun pariu ca e tot vina agendei, m-a suparat ce mi-a facut atat de tare incat am dat in polemici si balarii verbale. Las' ca-i vin eu de hac! O sa-i murdaresc fiecare pagina cu scrisul meu marunt si apasat! Si-asa am spus ca anul asta o sa fiu "mai" ordonata! Auzi, sa ma minta asa... in fata... tupeu, dom'le!

PS. Nu pot sa nu spun, desi nu e in ton cu restul postului, ca poza atasata se cheama "puiu suparat", artistu' e un anume Gorzo si fotografu' e un anume Radu si trebuia sa spun asta...

2 comentarii:

  1. "cam ca si poza" mai merge, dar "ca si conditie" m-a infuriat de-a dreptul. oricum, n-ar fi fost singura cacofonie din text, si-atunci de ce si???????

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru ca pot? Pentru ca asa scriu eu? Pentru ca asa vorbesc eu? Cate explicatii vrei pentru un cuvant dintr-un post scris in maniera dicteului automat pe care l-am recitit abia azi datorita acestui comentariu? Bine ca nu te iei de greselile de ortografie (exista cel putin una) :) cel putin in postul asta, pentru mine continutul e mai important... uite, daca vrei pot sa pun "ca o conditie" acolo! Oricum, data viitoare as aprecia o identitate in locul unei "semnaturi anonime". O zi faina!

    RăspundețiȘtergere