Jurnal (si pictorial) de vacanta

Desi am sentimentul ca postul asta va suna ca si compunerile de inceput de trimestru din generala - "Cum mi-am petrecut vacanta" - o sa scriu totusi despre revelionul meu de integrare europeana, petrecut in urbea natala, Sibiu. Pentru mine, cuvantul care descrie cel mai bine acest revelion e "hardcore": primul revelion petrecut in totalitate pe strada (de la 8 seara pana la 2 jumate noaptea si continuare), primul revelion in care nu mi-am facut probleme gen "cu ce sa ma imbrac" pentru ca am fost in pantaloni de ski si cu cat mai multe pulovere, primul revelion la care prima picatura de alcool a fost consumata la 12 noaptea, pe fundal de artificii, si prima imbucatura de mancare pe la 3 noaptea... destul? Cum a fost? Minunat! Am inceput la 8 seara cu un concert de orga la Biserica Evanghelica unde impotriva frigului se servea ceai cald, cu scurt detour prin Piata Mare pentru a vedea cum se strage lumea la festivitati... la 11 seara a inceput concertul Phoenix (sau, cum stigau unii inainte de bis, "Fionics"). Intrerupere la 12 noaptea pt discursul primarului, urari de La Multi Ani, pupaturi, sampanie, dopuri zburand prin aer si artificii. Continuare pana pe la ora 2 jumate si incheiere triumfanta cu un nou foc de artificii. Mi-a placut mult atmosfera din piata... cel putin pe unde eram eu, lumea era foarte relaxata si vesela, nu prea am vazut badarani si cam toti se distrau fara a impiedica pe restul sa se simta bine. Parca totusi oamenii au fost putin cam rezervati si linistiti - nu stiu daca din cauza ca nu toata lumea gusta Phoenix (mai ales ca au fost multe piese de pe noul album) sau pur si simplu e o caracteristica a societatii. Mi-au placut putinii oameni care aveau "accesorii" de revelion: tichii de carton colorate, diverse modalitati de a face zgomot (un nene avea un claxon de masina de epoca! - genial!), confetii, etc si mi-a fost ciuda ca in preocuparea noastra de a planifica seara nu ne-am gandit si la asa ceva. Mi-au placut cei care au venit cu drapelul dupa ei si l-au fluturat prin piata si din nou mi-a fost ciuda ca pe al meu l-am lasat la Bucuresti. Mi-a placut discursul primarului, scurt si frumos. Mi-au placut artificiile si cele doua melodii pe care am dansat hora cu gasca din liceu. Mi-a placut sampania! Nu mi-a placut scurta suparare de la sfarsit cand nu stiam care incotro sa ne indreptam si de ce precum si atitudinea insotitorilor mei care nu prea erau in spiritul concertului si ma faceau si pe mine sa-mi pierd entuziasmul. Dar i-am iertat, ca mi-s dragi si ei asa cum sunt :) Finalul apoteotic a fost un drum de 30 si ceva de km pentru un gratar, compliments of Oli, Gilu, Capa & co. (gasca mai sus mentionata) Noapte senina cu dealuri luminate albastru de catre luna. Drum de tara, intuneric inainte si inapoi si noi la mijloc in masina. Tuica pentru incalzire la 3 jumate noaptea si vin fiert pana dimineata. Povesti, rasete, oameni adormiti si oameni cu chef de petrecere. Cantari pe Queen, Phoenix si Doors. Gratar cu muuuult usturoi! Foc de tabara si muzica din masina. Muntii in prima lumina a diminetii. Somnul pe drumul de intoarcere si trezirea in plina zi in intersectia din fata casei. Intr-un final, incheierea maratonului pe la 8 jumate dimineata (juma' de zi in total) cu prabusirea satisfacuta in pat! Mai vreau un revelion cel putin ca asta, sau cel putin cu oameni atat de dragi ca astia! Urmeaza aceeasi poveste in poze:

Dupa 20 minute de artificii ne intepenisera gaturile :) Sampania amintita... Da, stiu, arat aiurea cu caciula aia, dar era frrrriiiig! Piata Mare la concert, plina ochi Pupaturi, pupaturi, pupaturi... Artificii, part 2 La foc, dupa gratar Prostindu-ma cu Oli "E dimineata, zori-de-zi"... Si gata! Ar mai fi multe de povestit, destule simtiri de transpus in cuvinte, dar nu sunt sigura ca sunt in stare... Pana una alta, povestea asta va ramane aici, macar sa ma ajute sa mai uit de stres cand am prea multe pe cap.