Zorele - faza întâi

Şi dacă tot vorbeam de verde, acum vreo două săptămâni m-am decis să mă ocup de "grădinărit" pe balcon, în sensul că mi-am plantat o mână de zorele într-un ghiveci... Ei bine, săptămâna trecută deja răsărise în ghiveciul meu ceva de genul:

Iar de-atunci până acum, au mai apărut nişte plăntuţe, iar ăstora mai răsărite le-au mai ieşit câte un rând de două frunzuliţe şi se pregătesc de al treilea rând.

Deeeci, trebuie să le cumpăr urgent o scăriţa pe care să se caţere (sunt agăţătoare zorelele astea, printre altele), că altfel am îmbulinat-o! 

Mda, mă distrez! Este că acest aspect mega-interesant din viaţa mea trebuia pus pe blog, că altfel dormeaţi mult mai prost noaptea? Ufff, se vede că e luni, deja aberez puternic aşa că mă voi opri! Săptămână frumoasă  tuturor!

Perioada verde

Mai nou, se pare că am o preferinţă (a se citi obsesie!) pentru o anumită nuanţă de verde - verdele închis dar totuşi curat, de sfârşit de primăvară şi început de vară. Cam verde cum se vede mai jos, adică:

Ce ziceţi, o fi vreo explicaţie psihologică pentru acest fenomen?

A apărut!

Poza despre care vă povesteam în postul trecut a apărut pe blogul Lens al New York Times, împreună cu peste 10.000 de fotografii din toată lumea. Cool! Şi ca să nu spuneţi că vă mint, iaca link la galerie aici!

A Moment in Time

Ca Internet junkie ce sunt, astăzi mă plimbam din site în site, când am dat absolut din întâmplare peste un proiect minunat al celor de la New York Times. Se cheamă "A Moment in Time" şi în mare, este vorba de un mozaic de fotografii din toată lumea. Ideea e simplă: astăzi, la ora 15:00 GMT (UTC), toţi cei dornici să participe la proiect au făcut o fotografie pe care urmează să o încarce pe pagina proiectului. Apoi, cică va exista online toată colecţia de poze, şi vom putea vedea cam ce făceau oamenii pe glob la ora respectivă! (mai multe despre proiect aici)

Mi-a plăcut tare mult ideea, aşa că mi-am luat aparatul foto după mine la cumpărături, iar ora cu pricina m-a prins într-o staţie de tramvai. Asta a ieşit:

Nu-i cine ştie ce, dar aşa, cât să particip şi eu acolo sper că merge. Abia aştept să apară pozele, căci sunt taaare curioasă ce va ieşi din experimentul ăsta!

A, şi cu ocazia asta am constatat 2 chestii:

• fiindcă am trecut la ora de vară, suntem la trei ore distanţă faţă de GMT (UTC, whatever!). Mi-au luat vreo 10 minute să-mi dau seama de ce pe site-ul New York Times scrie că mai sunt 2 ore jumătate până la ora "zero", iar ceasul meu arăta 14:30... Se pare că anul ăsta toată treaba cu orele mă cam depăşeşte în mare viteză!
• fiind atât de interesată de proiectul ăsta, am reuşit o chestie care de obicei mă timorează; anume, să fac poze pe stradă "de aproape", oamenilor care se uită la mine! Asta e o oarecare realizare, că la cum sunt eu timidă, mai degrabă mă ascund undeva şi "fur" o imagine, decât să stau în mijlocul peronului de tramvai, într-un genunchi şi cu aparatul la ochi... Sper totuşi să mai pot repeta figura şi altă dată :)

Acestea fiind zise, vă urez noapte bună şi o săptămâna frumoasă tuturor!

More than words

Cred că v-am înnebunit în ultima vreme cu atâtea cuvinte, aşa-i? Ca să nu aveţi impresia că mă voi apuca de parcurs DEX-ul din scoarţă-n scoarţă.... ta-daaam! Urmează poze.

Mai precis, acesta-i drumul meu spre birou într-o dimineaţă oarecare (din fericire, însorită), şi lucrurile interesante pe care le-am văzut până la destinaţie (interesante pentru mine, evident).

First of all, şi când plec şi când vin, dau cu ochii de cutiile poştale (una dintre ele e a mea)

Dup'aia, mă loveşte în ochi soarele de dimineaţă printre frunze. Dimineaţa e mai răcoare şi asta îmi dă un sentiment de vacanţă. Mai mai că m-aş duce la ştrand, dacă n-aş şti că e încă primăvară şi dacă n-ar trebui să merg la (ouch!) serviciu...

Prin spatele blocurilor, se mai găsesc rămăşiţe din altă epocă:

Apoi ajung la metrou. Unde nu prea e nimic de văzut, doar lume grăbită...

Şi iarăşi la pas, de data asta mai prin buricul târgului. De fiecare dată îmi atrag atenţia reflexiile în pereţii de sticlă şi oţel ai hotelului Novotel:

Mă mai uit la afişele de la coloane...

mai dau bună dimineaţa unui "comunitar"...

Şi cam atâta. Dup-aia, urmează stat în fund la birou, dat din deşte pe tastatură şi (mai nou) minunat pe marginea C#-ului şi WPF-ului.

Din păcate, drumul ăsta e cam scurt. Metroul vine la sub 2 minute de când pun piciroul pe peron. Pe drum n-apuc nici măcar să citesc 5 pagini ca lumea. Iar între astea, mai am de mers pe jos şi aruncat căutături curioase în jur în total vreo 15 minute. Deci nici poze nu prea am când să fac... Dar poate mai încerc experimente... să merg pe alt traseu, să mai fac o oprire prin parc, oi vedea eu.

Până atunci însă, ce ziceţi de drumul meu spre muncă?