Accrual

Din noua noastră aplicaţie de făcut cereri pentru concediu (yes, yes, "I'm a corporate girl / In a corporate world") am învăţăt un cuvânt nou. Ca să vezi câte zile de concediu mai ai disponibile, trebuie să accesezi secţiunea  "Show Accrual Balances".

Ei bine, acest accrual chiar înseamnă ceva: "The act or process of accumulating; an increase" (de pe The Free Dictionary) şi Wikipedia îmi zice că e un termen din finanţe. Na, ce să zic, încă nu-s sigură că înţeleg pe deplin în ce context poate fi folosit, dar pot zice că mi-am mărit vocabularul!


Acum să vedem cum fac să-l folosesc într-o propoziţie...

Două cuvinte

Foarte interesant, cum două cuvinte care au aceeaşi origine au evoluat înspre înţelesuri atât de diferite:

EMFÁZĂ f. 
1) Lipsă de naturalețe și simplitate în comportare și în vorbire; atitudine nenaturală și pretențioasă, manifestată în vorbire și în comportare. 2) Folosire abuzivă sau deplasată a tonului declamator și a stilului elevat. 3) Tendință în limbă constând în exagerarea unor trăsături fonetice sau morfologice. [G.-D. emfazei] 
/emphase, lat. emphasis (de pe Dexonline).

em·pha·sis 

[em-fuh-sis] -noun, plural -ses [-seez]

1) special stress laid upon, or importance attached to, anything:The president's statement gave emphasis to the budgetary crisis.  2) 

something that is given great stress or importance: Morality was the emphasis of his speech.  3) 

Rhetoric. 

special and significant stress of voice laid on particular words or syllables. 

stress laid on particular words, by means of position, repetition, or other indication. 4) 

intensity or force of expression, action, etc.: Determination lent emphasis to his proposals. 5) 

prominence, as of form or outline: The background detracts from the emphasis of the figure.

Origin: 
1565–75; < L < Gk émphasis  (de pe Dictionary.com)

PS. emphasis din engleză = accent al nostru, dacă mai era nevoie de asemenea precizări :)

Luni

Totuşi e bună şi primăvara asta la ceva... când mai e câte o dimineaţă cu soare (ca şi astăzi), nu doar că sunt mai vioaie (deşi de dormit dorm cam puţin în ultima vreme) ci parcă şi observ mai bine lucrurile din jurul meu. De dimineaţă, spre exemplu, mi-a rămas gândul la o grădină pe lângă gardul căreia am trecut... din iarba nu prea îngrijită dar foarte verde, răsăreau multe multe lalele colorate şi câteva zambile. Să tot stai să le admiri. Mie una mi-a picat bine un peisaj mai sălbatic, aşa, de început de săptămână.

Şi dacă tot am zis de sălbăticie, am mai văzut azi un specimen interesant... În mijlocul intersecţiei Bv. Dacia - Calea Dorobanţilor (în buricul târgului, adică), în plină junglă de trafic bucureştean, cu maşini blocate şi claxoane şi tot tacâmul, un tip în costumaţie adecvată ciclismului ridica deasupra tuturor o semicursieră. Iniţial am crezut că a păţit ceva bicicleta, că vrea să treacă strada cu ea pe umăr sau cine ştie ce, dar nu! El promova mersul pe bicicletă... strigând la şoferii blocaţi în trafic! Mi-a plăcut determinarea omului, al cărui discurs era ceva de genul "Nu mai avem loc de atâtea conserve! Conserve pe trotuare, conserve pe şosele, prea multă conservăraie! Uitaţi aici soluţia! [Ridicând bicicleta deasupra capului]"

Ce să zic, ne-a apucat primăvara pe toţi! Sper să ne ţină cât mai mult!

Tendinţelele primăverii

Am o problemă cu "tineretul din ziua de astăzi, maică"... parcă din ce în ce mai des văd prin oraş grupuri de oameni (tineri în general), îmbrăcaţi la fel (şi nu, nu sunt mormoni). Adică, eu înţeleg că toată lumea vrea să fie la modă şi "în tendiţe", dar zău dacă nu, ceea ce văd pe manechinele din mall într-un weekend, peste două apare în grupuri răzleţe pe stradă! 

Spre exemplu, am văzut nu demult lansat look-ul cămaşii în carouri cu curea (arată ceva în genul ăsta - mă scuzaţi pentru reclamă, e prima poză ce mi-a picat în mână), iar vreo două duminici mai târziu, ce văd în parc? Trei fătuci îmbrăcate toate în cămaşi în carouri cu curea şi blugi strâmţi. Io am o singură nelămurire: de ce vrei ca tu şi prietenele tale să arătaţi toate la fel? Sincer, în afară de variaţiuni pe marginea culorii cămăşii sau texturii blugilor, cele trei fete de care vă povestesc erau parcă trase la indigo... până şi coafurile erau asemănătoare! Pe mine una mă depăşeşte dorinţa asta de a ieşi pe stradă în uniformă... unde mai pui că anumite ţinute, nu se potrivesc oricărei persoane! Dacă fundul tău arată uriaş în blugi skinny, de ce i-ai purta, oricât de în tendinţe ar fi? Sau, mai mult, de ce ai ieşi cu ei în oraş, împreună cu alte două prietene pe care în mod vizibil aceeaşi ţinută arată mult mai bine?

Deci, de ce? Lămuriţi-mă căci nu pricep. Desigur, nu-s eu mare fan sau expert al modei şi sincer în general nici nu prea observ cu ce se îmbracă lumea, dar când văd aşa ceva...

zău că-mi vine să bufnesc în râs! Adică... tenişi - check! blugi cvasi-strâmţi - check! hanorac gri - check! ochelari cu ramă albă - check! până şi freza gelată cu creastă pe mijloc - check! din cap până-n picioare, identic şi la fel!

Is it just me?