Când gadgeturile tale sunt mai deştepte decât tine plus ce face un "antreprenor" într-o luni seara

Chiar, cum se zice frumos "gadget" în limba noastră maternă?

Lucru neobişnuit pentru mine, duminică n-am uitat că se schimbă ora. M-am trezit eu ca o floricică şi ţup - primul lucru m-am uitat la ceasul de la mobil. 11:20. Ok, zic, să-l mutam cu o oră mai târziu... 12:20, pfff, uite cum se duce ziua! Aprind calculatorul... stupoare... ceasul arată 11:20. Hmmm, parcă maşinăria asta deşteaptă ştia să-şi schimbe singură ora. Ce s-o fi întâmplat? Încerc să sincronizez ceasul pe net, verific fusul orar... nicio schimbare. În final îl las în pace în ideea că va reveni la sentimente mai bune şi la ora corectă la un moment dat. Se trezeşte şi bărbatul aferent, verific şi mobilul şi calculatorul lui. 11:20. Deja eram singura din casă cu 12:20, dar nu mă las. Aşa-mi rămâne ceasul fixat şi când ieşim la o cafea (în ciuda vremii urâte şi ca să ne treacă puţin moleşeala). Venind mai târziu spre casă, la metrou, ceasul arăta tot cu o oră în urma mea. Iarăşi zic "măi, nici chiar ăştia de la metrou nu-s în stare să treacă la ora de vară?", cu inocenţa omului care nu-şi dă seama că e beat nici când tot satul îl trimite la culcare... Şi uite aşa, pe la 6 după-amiaza mi-a picat şi mie fisa că s-ar putea ca ceva să nu fie în regulă şi mi-am sunat părinţii să mă lămurească: "cât e ceasul?"

Evident, ceasul meu era înainte cu o oră. Şi asta pentru că noul meu telefon mobil e destul de deştept încât să treacă singur la ora de vară... Deci aşa-i cu tehnologia asta nouă şi cu băbătiile ca mine care n-o pricep! Cât de amuzant ar fi fost să mă prezint luni dimineaţă la birou la ora 8:00 în loc de 9:00, ce ziceţi?

Despre antreprenori, numai de bine. [între noi fie vorba, cuvântul ăsta e nu e chiar potrivit pentru cei care au orice fel de mică firmă / afacere, sensul original fiind puţin diferit; în voi folosi însă, fiindcă nu-mi vine acuma în minte ceva mai bun]

Luni seara, când am ieşit de la birou, sun antreprenorul casei să-l întreb dacă să cumpăr ceva în drum spre casă. Antreprenorul casei se cam răsteşte la mine, şi mi-e clar că e iritat şi iritant la rândul lui. Ei bine, nimic nu mă putea pregăti pentru spectacolul serii, în direct din propria sufragerie! Mă enervasem puţin pe el pentru tonul de la telefon, dar enervarea s-a transformat curând în amuzament amestecat cu milă... Învârtindu-se ca un titirez, Radu lucra la două calculatoare aproape simultan şi vorbea la telefon ca o centralistă. N-a pucat telefonul să stea închis nici 30 de secunde, pot să pun pariu! L-au sunat pe rând, patru oameni diferiţi, fiecare cu câte o treabă diferită, ba se şi intercalau deosebit de amuzant. Amuzant pentru mine ca privitor, nu pentru el care n-avea destule mâini pentru cele două tastaturi şi telefon deodată. Evident, în spiritul legilor lui Murphy, toţi au terminat cu problemele deodată, şi peste sufragerie s-a aşternut brusc liniştea... Aşa-i că e mişto să ai afacerea proprie?

One of a kind

Toţi cei care stau sau au stat vreodată în cămin ştiu ce înseamnă să ai viaţa în valize. Când "spaţiul personal" se rezumă la un pat, un dulap în care nu încap deodată hainele "de vară" şi "de iarnă", un raft în dulapul de vase, un raft în frigider, un raft pe etajera de cărţi şi o jumătate de masă, trebuie să te gândeşti bine ce lucruri iei cu tine.

Aşa se face că majoritatea locatarilor unei camere de cămin aduc la începutul anului câte o bucată (maxim două!) din fiecare lucru necesar, mai ales când e vorba de vase. Dacă din patru oameni fiecare vine cu o farfurie, un castron de supă, un set de tacâmuri, etc, per total se formează o colecţie pestriţă de ustensile de bucătărie de forme, mărimi şi culori diferite. Sincer, cred că imaginea unui astfel de dulap de vase este emblema perfectă a vieţii de cămin şi-mi pare rău acum că nu mi-a venit niciodată să fotografiez unul...

Dar să nu deviem prea mult, căci (de necrezut cum ar fi) acest post vrea să aibă şi un subiect. Şi anume... cănile! Nu se poate să fii student, să stai în camin şi să n-ai măcar o cană! E mai rezistentă şi mai versatilă decât un pahar, poţi să pui în ea multă cafea în sesiune, dar şi-un vin fiert sau o bere la chefuri (după sezon). Poate să te reprezinte în haosul căminist, să-ţi ţină locul ocupat în sala de lectură şi câte şi mai câte. Pe lângă asta, cănile sunt singurele care fac excepţie de la regula un obiect din fiecare tip - că doar trebuie să ai ceva din care să-ţi serveşti şi prietenii veniţi în vizită cu "un păhărel" de ceva. Morala? Unui student nu-i strică niciodată o cană în plus, deci îşi va cumpăra şi / sau va primi destule... Multe dintre ele nu vor supravieţui vieţii de cămin, ci vor fi uitate pe coridoare în chip de scrumieră, aruncate pe fereastră când pierde România la fotbal (da, "pe vremea mea" nu era un lucru aşa la ordinea zilei să piardă România la fotbal :) ), dăruite acelei persoane speciale ş.a.m.d.

Iar cele care rămân vor popula dulapurile din bucătăria fostului căminist, acum chiriaş sau proprietar. Dar vor fi rămâne aceeaşi adunătură ciudată de forme, culori şi mărimi, cam ca în imaginea de mai jos:

Asta e o parte din colecţia mea de căni, din care fiecare-mi aminteşte de un an de şcoală sau de vreun eveniment (recunosc, unele-s primite după ce-am terminat cu studenţia şi căminul). De la stânga la dreapta, avem aşa: cană cu flori galbene, cumpărată din Sighişoara, la primul meu festival medieval ca domniţă de Sibiu; cană cu motive populare, cadou de la ai mei părinţi de la Târgul Olarilor (Sibienii ştiu); cană roşie, din Carrefour, al doilea an de Regie; cană neagră, cadou de la firmă, Radu i-a rupt toarta; cană cu pisică, "se bea cafea din ea, mai ales dimineaţa" de la my little brother, de ziua mea, anul trei de Regie (cred), cană galbenă, cumpărată... de undeva... în primul an de Regie; întoarsă cu fundul în sus, prima mea cană de cămin, din anul 1 de la Cluj, Observator, pe vremea când maică-mea credea că doar atâta cafea beau eu pe zi :); cana Milka,  undeva în preajma Crăciunului, de la aceeaşi mamă abia menţionată; şi în fine, cana de tablă e a lui Radu (să nu se simtă neglijat).

Încă un detaliu amuzant...după tei ani jumate de când nu mai stau în camin, abia acum câteva luni mi-am cumpărat un set de 6 pahare (toate la fel, vă daţi seama!?).

Şi pentru că am primit-o după ce am făcut poza de mai sus, vă mai arăt o cana: cana cu Jean, ca să nu-l uit vreodată pe cel care-mi pozează mereu cu atâta graţie şi naturaleţe (adică el)

Ieeeeeeeeeei, template-uri noi!

De când am cont la Blogger şi ma produc pe acest colţ de Internet, aşteptam să am disponibile mai multe template-uri din care să-mi aleg "înfăţişarea" blogului. Sincer, alea ale lor de bază mi se par cam insipide şi cam depăşite de vremuri... Dar de câte ori am vrut să instalez vreo temă externă, ceva a mers prost. Ba nu se pupa cu cine ştie ce gadgeturi aveam eu puse pe-acolo, ba nu-mi plăceau fonturi / culori / aranjare în pagină, ba era greu de folosit / instalat, şi aşa mai departe... aţi prins ideea.

Ei, iacată că a apărut într-un final o serie nouă de template-uri "oficiale", pe care le putem modifica după pofta inimii (zic ei, cel puţin), folosind o interfaţă destul de prietenoasă (din ce-am văzut). Sunt deocamdată în faza de teste, deci utilizatorii sunt un fel de mici cobai înrolaţi de bună voie :) Pentru mai multe detalii, citiţi direct pe Blogger Buzz.

Până una-alta, eu mi-am şi setat o temă nouă... din setul de bază, fără prea multe modificări decât mărirea lăţimii coloanei principale ca să mă pot desfăşura cu poze. Şi la prima vedere îmi place! Dar dacă peste câteva zile mă vedeţi pe-aici înjurând în scris, să ştiţi c-am descoperit vreo hibă...

Hello!

Am atâtea chestii care mi se amestecă prin minte, încâ devine din ce în ce mai clar faptul că vreau o vacanţă... iar dacă din vacanţa aia mi-aş aloca o perioadă de timp doar ca să scriu tot ce am vrut să scriu pe blog, dar n-am facut-o din lipsă de timp / chef / ambele, cred că aş sta în faţa calculatorului vreo 2 zile. Şi dacă la asta mai adăugăm timp pentru citit tot ce vreau să citesc, văzut / ascultat tot ce vreau să văd / ascult, fotografiat, etc... mi-e că vacanţa ar fi cam un full time job...

Aşa că m-am hotărât să mai fac din chestiile planificate pe bucăţele, în loc să aştept momentul "perfect" pentru o anumită activitate... nu de alta, dar s-ar putea ca el să nu vină niciodată, sau dacă vine eu deja să fiu preocupată de aşteptarea altor momente perfecte. În spiritul acestei decizii, vă prezint o poză din weekend, pe care vroiam s-o pun pe net încă de duminică seara (maaaaxim luni dimineaţa, da?).

Este, după vorba prietenului Zsolt, o poză despre noi! (da, prietenul Zsolt e ungur!)

Deci, ta-da:

Din lift

Avem reclame în lift. Cea mai recentă este legată de epilarea definitivă la un salon de înfrumuseţare, pe numele lui Marazul Estet. Reclama asta mă zgârie pe retină din două motive.

Întâi şi-ntâi, deşi site-ul lor este unul curat, plăcut şi bine făcut, reclama abundă de text scris cu 1000 de fonturi, şi la fel de multe culori, şi sare în ochi de la o poştă; iar ca să fie tacâmul complet, au folosit drept ilustraţie poza următoare:

Ilustraţia tipărită e cam la aceeaşi calitate ca asta de mai sus, deci clar luată de pe net cam cum am luat-o şi eu... după 3 minute de căutat pe Google! Ba chiar am impresia că i-au şi eliminat discret semnătura din dreapta jos, dar asta trebuie să verific. În condiţiile astea, ziceţi şi voi: n-aţi vrea să-i strângeţi mâna şi să-l felicitaţi pe cel care a gândit aşa minunăţie de print? Nu de alta, dar trebe să aibă o minte tare minunată...

Al doilea lucru e legat de interacţiunea privitori - reclamă. Mai precis, cineva a scris cu pixul pe coapsa doamnei din imagine...
"GRAS-O"!
Cred că de fapt treaba asta mă enervează mai tare decât reclama în sine... În fiecare zi îmi vine să scriu şi eu dedesubt ceva gen "prostu-le". Sau, după sugestia lui Radu, "gramatic-o" (sau ceva asemănător), dat fiind faptul că nu ştim sexul personajului pe care-l chinuie vocativul! Oricum, până la urmă cred că ar fi prea subtilă gluma noastră ca s-o priceapă persoana în cauză, aşa că mă las păgubaşă.

Şi aştept cu nerăbdare să schimbe ăştia reclama din lift! Se aude în eter?

Microsoft se ţine de glume

Ce-i aia "disconnect from the Internet"? :)