Ţin minte.

Ţin minte că era vară. Eram într-un autobuz şi era plin, aşa că mergeam pe scară. Tu stăteai în faţa mea, cu o treaptă mai jos şi rezemat de uşă. Povesteam despre ceva, dar nu mai ştiu despre ce. Oricum, e mai puţin important. Ţin minte cămaşa ta albastră. De fapt, datorită ei ochii tăi păreau mai albaştri decât de obicei.

Ca să fiu sinceră, atunci ţi-am observat pentru prima dată cu adevărat ochii. Ne cunoşteam deja de ceva vreme, ştiam ce culoare au. Dar atunci am conştientizat că "wow, tipul ăsta chiar are ochii albaştrii"! Am rămas uimită de revelaţia mea şi n-am fost atentă la ce-mi povesteai. Când mi-am revenit şi te-am pus să repeţi mi-ai zâmbit.

Ai reluat povestea şi ochii tăi zâmbeau în continuare. Albaştrii.