"It is commonly observed, that when two Englishmen meet, their first talk is of the weather", spunea în secolul 18 scriitorul Samuel Johnson. Şi lumea întreagă ştie, acum, despre "obsesia" englezilor legată de vreme, schimbarea vremii şi tot ce ţine de condiţiile meteo. E o particularitate a poporului englez care a fost ridicată la rang de simbol - dacă nu ai prea multe în comun cu cineva sau nu ştii cum să spargi gheaţa, e simplu: "nice weather, isn't it?"
Sâmbăta trecută, în timpul unei seri într-un grup cu persoane relativ necunoscute, mi-am dat seama de o chestie: românii vorbesc foarte des despre mâncare! Dialog de exemplu: "Pe unde aţi venit încoace?" "Prin Sibiu" "Aaaaa, acolo e un restaurant unde au cea mai bună ciorbă de burtă din ţară!". Am mai întâlnit chestia asta la muncă: diverşi colegi îşi schimbă impresii şi păreri despre unde se poate mânca, ce se poate mânca şi cum. La fel, dacă vezi pe cineva mâncând, te interesezi instant de unde şi-a comandat mâncarea şi cum e sau dacă ai deja aceste informaţii îţi exprimi propria opinie. Când povesteşti despre un eveniment începi cu "mâncarea a fost bună / naşpa". Când te întorci din concediu, unul dintre primele lucruri menţionate e calitatea mâncării. Etc.
Deci, o fi mâncarea un element care are acelaşi rol cu vremea britanicilor? Folosim subiectul mâncare în conversaţii când nu ştim ce să spunem? Despre ce altceva mai vorbim în asemenea situaţii?
Ps. am aflat de pe net că în discuţiile despre vreme e total nepoliticos să-ţi contrazici interlocutorul. Adică, la întrebarea cu "nice weather, isn't it?" se răspunde întotdeauna cu "yes, it is". Chiar dacă afară ploua de rupe şi tu eşti stropit cu noroi până în creştetul capului sau ud până la piele. Interesant, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu