Mare

Se pare că vara asta am avut parte de o supradoză de mers la mare. Daca anii trecuţi aproape că n-am pus piciorul pe plajă, ei bine anul ăsta am fost de 3 ori: în Vamă, la Sf. Gheorghe şi în Bulgaria. De departe cel mai mişto a fost la Sf. Gheorhe. Dacă vă plac locurile sălbatice unde puteţi să vă întâlniţi cu cireada de vaci pe plajă şi petrece după-amieze întregi fotografiind libelule atunci Sf. Gheorghe e de voi! O să mă străduiesc să povestesc mai pe larg ce se mai poate întâmpla pe acolo, dar asta când voi avea mai mult timp.

Oricum, nu de acolo e poza de mai jos, ci de la prietenii noştri bulgari. Nu-l cunosc pe băiatul din fotografie, dar mi s-a părut foarte amuzant "jocul" prin care-şi ocupa timpul. Stătea la pândă să vină valurile şi când veneau îşi arunca picioarele în sus. Evident, se distra de mama focului! Atât de bine încât mai-mai că-mi venea şi mie să încerc! Şi aş fi făcut-o, daca eram la mare cu mai puţină lume, şi nu cu colegii de la birou (team building, deh).

Între timp la Bucureşti a venit toamna, şi încă una de-aia rece şi urâtă, nu cea lungă pe care o aştept şi doresc. La serviciu am de lucru până peste cap şi sunt tot pe fugă. Daaaaar... m-am apucat din nou de dansuri şi genunchiul meu a rezistat cu stoicism la o săptămână de chin. Am tras şi o concluzie: ca şi dificultate şi solicitare până şi valsul lent bate la fund trei ore de discotecă!

Acestea fiind zise, mă întorc la munca mea, care în prezent constă în a mă uita precum viţelul la poarta nouă la nişte teste în timp ce rulează şi a spera că se va întâmpla ceva ce aştept să se întâmple. Până acum am rămas cu speranţa!