Teoria relativităţii de dimineaţă

Nu, nu va fi un post despre fizică... mai degrabă despre cum teoria relativităţii se aplică dimineţilor mele. Oare să fi descoperit ceva important? O să mă premieze cineva pentru asta? Dar mai bine hai să vă spun ideea: în fiecare dimineaţă, între ora 9 si 10, timpul se dilată! Cum am ajuns la această uimitoare concluzie? E simplu: observaţie.

Before: anii de studenţie. Cursuri de dimineaţă înseamnă de la 8. Irina se trezeşte la 7 făra un sfert... Se duce la baie. Evident, pentru că stă în cămin, posibilitatea de a găsi baia ocupată creşte proporţional cu antipatia pentru colega de cameră care o ocupă. Dar să trecem peste asta... Face duş, se gândeşte cu ce să se îmbrace, se îmbracă. Mănâncă ceva în fugă. Îşi strânge pixurile, cariocile şi foile de scris şi o porneşte către şcoală. Prin campus, lipa-lipa. Ajunge în facultate. Stupoare: e 8:15 şi cursul a început! (recunosc, de obicei mersul spre şcoala se facea în mare grabă, "ca să nu întarzii")

After: om al muncii. Program de la 10 (tot dimineaţă e înainte de 12). Irina se trezeşte la 9 fără un sfert. Se bate pentru baie cu masculul din dotare, care a dormit ca porcul şi urmează să întârzie la serviciu. Într-un final, masculul părăseşte reşedinţa. Face duş, se gândeşte cu ce să se îmbrace (e greu să fii fată, chiar şi când eşti inginer!), se îmbracă. Mănâncă în fugă ceva de prin frigider. Îşi strange pixurile, cariocile (foi are la birou), o carte pentru cele două staţii de autobuz, o haină de pus în ghiozdan (e, totuşi, toamnă) şi pleacă la muncă... (da, încă îi da fiori pe şira spinării acest cuvânt) Pe jos până la Eroilor, de acolo cu (aproape) orice autobuz 2 staţii. Detalii. Ajunge la firmă. Scotoceşte 5 minute în faţa uşii după cartela de acces. Până la urmă unui coleg i se face milă şi îi dă drumul înauntru. Se uită la ceasul de pe perete: 9:45! (primul gând: "futu-i, iar am ajuns cu un sfert de oră mai devreme")

QED!