Bleh!

E seara mea de stat pe net. De scris pe bloguri, de umblat din link în link, de pierdut vremea cu o bere în faţă. Din weekend tânjesc după o seară dinasta, după deconectare de la lumea din jur. Deconectare pur şi simplu.

Şi adevărul adevărat e că nu putea să pice mai bine. Azi nu mi-au plăcut oamenii, mi s-au părut răutăcioşi şi nedrepţi. Nu mi-a venit să mă ridic de pe scaun nici când s-a facut ora de mers acasă. Dar nici să programez nu mi-a venit. Şi mi-am urât condiţia de om al muncii mai mult ca niciodată.

Azi nu mi-a trecut neliniştea nici după ce mi-am luat magneziul. Azi am fost mai ipohondră ca de obicei. Singurul motiv pentru care vreau să-mi amintesc ziua de azi e seara asta petrecută scriind aiurea pe net şi ideea de a o "marca" cumva. Ca atunci când voi ajunge iar în starea asta să-mi aduc aminte că nu e nimic nou. Poate, încet - încet o să uit şi că sunt speriată.

Până atunci spaimele rămân impregnate în şirul ăsta de biţi. Sunt cel puţin la fel de reale ca dacă ar fi fost organice. Pentru că de fapt sunt organice, biţi sunt doar o reprezentare oarecare. Sper ca mâine să ma simt mai bine. Sper ca mine să fie bine...

Şi eu te moi...