Problema circumferinţelor egale

Nu vă gândiţi la cine ştie ce chestii complicate, de fapt vreau să vă povestesc despre o întâmplare casnică semi-amuzantă de săptămâna asta. După cum mai ziceam pe undeva pe-aici, mai nou nu mai stau în chirie ci sunt mândra coproprietară a unui apartament de trei camere în acest minunat oraş pe nume Bucureşti. În care apartament de bine de rău m-am şi mutat, după o mega-renovare care ne-a ţinut ocupaţi câteva luni bune. Dar despre asta poate în alt episod. Ideea e că acum avem o bucătărie mai mare, mai frumoasă şi fără vecini cu porumbei peste drum. Care e şi loc de trecere într-o oarecare măsura. Şi care e şi una dintre cele două camere ceva mai mobilate din apartament. Deci -total necaracteristic - petrecem ceva mai mult timp în respectiva bucătărie: mai murdărim un vas, îl mai spălăm, treburi de-astea amuzante.

Ei bine, marţi după-amiaza mă sună masculul şi-mi zice aşa, ca într-o conversaţie despre vreme: "avem o situaţie în bucătărie". Hmmm!? "Păi, ce... situaţie?" spun eu, deja începând să fac scenarii apocaliptice despre cum a căzut mobila de pe pereţi. Ei bine, treaba era mult mai amuzantă şi mai puţin dramatică: în timp ce scumpul meu soţ spăla vasele, a reuşit să aşeze o farfurie pe fundul unei oale. Până aici, toate bune şi frumoase, atâta doar că farfuria avea circumferinţa aproximativ egală cu a oalei, deci nici gând s-o mai poată scoate de-acolo!

Ok, mă gândesc eu, hai să le lăsăm să se usuce şi om vedea mai pe seară cum le despărţim. Zis şi făcut. Seara, prima tură de încercări de "partaj". Întoarcem oala cu fundul în jos, sperând că gravitaţia ne va ajuta şi farfuria va cădea de la sine, fără să mai mişcăm noi vreun deget. O lăsăm aşa până miercuri seara (rescunosc, ne-a fost şi lene să încercăm altceva). Evident, niciun rezultat.

Miercuri, vin acasă pusă pe harţă şi trec la artileria grea: ustensile de prin casă. Pârghie cu cuţitul - nu merge că nu-ncape cuţitul, iar lama se îndoaie, nu face pârghie bună. Hmmm... Întorc oala cu fundul în jos şi-i dau câteva palme, poate aşa ajut gravitaţia aia care nu vrea să coopereze - nimic! Încerc să apăs pe o parte a farfuriei, doar doar se va aşeza mai într-o rână să am de unde s-o apuc - parcă se potrivea şi mai bine pe fundul oalei, nici vorbă să o mai pot scoate. Am încercat chiar şi cu ventuza de la o agăţătoare de lipit pe peretele din baie - tot în van! Dupa vreo 20 de minute de chin, ne vine ideea salvatoare: să cautăm pe net o soluţie! Ei bine, am găsit chiar mai multe, dar cea pe care am încercat-o şi care a mers din prima este următoarea:

Se ia cuplul oala farfurie şi se umple cu apă până ce nivelul apei trece de farfurie. În apă se pune şi puţin detergent de vase, pentru facilitarea alunecării. Ansamblul astfel rezultat se pune pe foc până oala se încălzeşte bine şi apa începe să fiarbă. Dup-aia 2-3 minute, trebuie doar să aruncaţi apa (nu de alta, dar frige) şi să mai încercaţi să mişcaţi de farfurie. Ar trebui să reuşiţi s-o scoateţi fără prea mari probleme. Se pare că metoda merge pentru că oala de metal se dilată şi distanţa dintre pereţii oalei şi farfurie se măreşte. Cert este că la noi a funcţionat şi am reuşit să rezolvăm problema fără victime. Farfuria era cam în pericol, ce-i drept, căci deja mă gândeam că-i timpul să aducem ciocanul...

Aşa, şi acum, dacă păţiţi vreodată ca şi noi, veţi şti exact cum să rezolvaţi "situaţia"!