Bine, recunosc, n-a început de ieri. Ba chiar, în momentul când scriu aceste rânduri, zăpada despre care vă vorbesc este în curs de topire şi ne ameninţă de pe case când mergem pe stradă. Dar asta e altă poveste, deci să revenim la oile noastre...
Acum fix o săptămână, după cele mai năprasnice căderi şi furtuni de zăpadă, am descoperit că balconul nostru poate fi folosit drept teren pentru măsurat grosimea stratului depus. Pentru că nu are acoperiş, după încetarea ninsorii arăta cam aşa:
şi detaliu...
Ca o doamnă ce sunt, eu m-am uitat îngrozită la stratul de zăpadă, m-am luat cu mainile de cap şi am trimis deszăpezirea sub forma masculului din dotare. Dar pentru că pe trotuarul de sub balconul nostru se mai şi circulă, ne-am trezit cu o problemă adevărată: unde aruncăm zăpada? Ei bine, până la urmă am încercat să o transportăm... în cadă. Din două-trei lopeţi, Radu umplea ligheanul, iar eu îl căram şi-l răsturnam în cadă. După vreo trei drumuri, deja zăpada nu se mai dezlipea complet de pe lighean, iar în cadă aveam deja o grămadă impresionantă:
N-am făcut nici oameni de zăpadă (deşi mă tenta), nici nu ne-am bulgărit în casă, şi nici n-am încercat să facem baie în zapadă. Dar tot mi s-a părut interesant să am o cadă plină de zăpada. Şi acum ştiti ce să faceţi dacă aveţi prea multă zăpadă pe balcon şi nu vreţi s-o aruncaţi în capul trecătorilor.
A, şi dacă sunteţi curioşi, de pe balconul nostru de 2 metri pătraţi am scos două grămezi cam ca asta şi am mai şi aruncat peste pervaz (era 1 noaptea, am zis că cine se mai plimbă la ora aia poate merită o trezire cu zăpadă). Deci, era "a hell of a lot of snow" pe balconul ăla! Iar la final, arată cam aşa: (mai trebuie doar să spargem şi să facem ceva cu gheaţa... ice sculptures, anybody?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu