Se pare că sunt putin (doar putin!) dependenta de conexiunea la internet... Am suferit ultimele patru zile pentru ca - ghinionul ghinioanelor - ne-am nimerit la Sibiu fix cand a cazut conexiunea de acasa. Abia am mai furat cate un net mobil ca sa-mi verific mailul si sa pun poze pe celalalt blog... Recunosc, n-am fost chiar in sevraj... n-am tremurat, n-am cerut calmante, si in general am fost (pe cat se poate) normala. Dar si cand am dat azi de internet! Sunt la Cluj, toata casa doarme (deh, oameni care muncesc maine), iar doi nebuni care n-au apucat sa faca ce vroiau in ultimele zile stau in bucatarie, fiecare cu ghemuit in fata calculatorului lui! Radu se joaca (l-am chinuit de n-a avut timp de asa ceva), eu umblu lela pe net!
Am citit bloguri, am pus poze pe Facebook, m-am mai pus la curent cu una-alta si... am gasit un nou mod de socializare! Jumatate virtual, jumatate "real". E vorba despre comunitatea oamenilor care vor sa primeasca si sa trimita carti postale (adevarate!) din lumea intreaga... intr-un cuvant, Postcrossing. In liceu scriam multe scrisori. Aveam "prieteni prin corespondenta" din toata tara si chiar din alte colturi ale lumii, iar cu unii dintre ei mai tin legatura si acum. Da, stiu ca unii nu mai tin minte cum e sa lingi un timbru, nici ce sentiment de uimire amestecata cu bucurie te incearca atunci cand gasesti in cutia postala un plic care ti-e adresat... Mie una imi plac scrisorile. Am suferit in facultate pentru ca nu aveam o adresa de corespondenta, dar treptat mi-am mai alinat durerea in emailuri kilometrice schimbate cu prieteni aflati la sute/mii de kilometri distanta. Dupa facultate, a mai trecut un an jumate pana sa am in sfarsit o cutie postala adevarata, iar acum vreau sa profit de ea din plin. Asa ca m-am angajat sa trimit zilele astea trei carti postale: una in Australia, una in Singapore si una in America. Dupa ce voi trimite primele carti postale, zice-se ca voi primi si eu cate ceva... nu se stie de la cine sau din ce colt al lumii. Mi se pare o idee frumoasa, care ne poate aminti ca nu suntem singuri in lumea asta mare, ca sunt o groaza de oameni carora le place sa interactioneze cu semenii lor si care poate au cate ceva interesant de povestit! Sunt chiar curioasa ce anume voi primi, daca voi primi. Va mai tin la curent cu noul meu experiment pe masura ce se mai intampla lucruri!
In rest, mi s-a reprosat ca nu mai scriu atat de des pe blog (da, Andrei, de tine e vorba!). Am cautat zilele trecute prin posturile mai vechi, si mi-am dat seama ca intr-adevar am scris mai rar in ultima vreme... Pe de alta parte, acum un an / doi povesteam mult mai mult despre ce am mai facut, si mai putin despre lucruri mai putin personale... acum balanta parca inclina pe partea cealalta. Nu stiu cum e mai bine, pentru ca m-am trezit zambind nostalgic la citirea posturilor trecute, asa ca au si ele rostul lor. Ce ziceti, cum e mai bine? Daca insir verzi si uscate despre ce mai fac eu toata ziua, nu sunt plictisitoare? Cred ca de fapt tintesc spre ceva intermediar, insa am nevoie si de timp si de inspiratie! Sau poate doar de cateva zile fara net, ca uite cum m-a prins logoreea dupa astea patru zile de "absenta"!
Daca ar fi sa fac un mini raport, as zice ca am petrecut un Craciun minunat pe plaiurile natale ale Sibiului. M-am vazut cu prietenii, am jucat jocuri de societate si remi, am avut si putin timp de lenevit la televizor... numai bine, cat sa-mi priasca Sarbatorile! Acum suntem in Cluj (eu si Radu, evident) pentru tura a doua de vizite la rude, pupaturi si bere cu prietenii. Iar miercuri vom pleca spre Borsa, unde facem revelionul. Va fi o nebunie, pentru ca in total suntem 41 de persoane! Adica un nucleu de oameni, plus gastile aditionale de la vreo trei revelioane incoace. Trebe ca va fi interesant, dar si despre asta cred ca voi povesti intr-un episod urmator... Plus ca mergem unde se pune harta in cui, in Maramures, unde eu n-am mai fost pana acuma. Sper ca macar vreme buna de fotografiat sa fie, ca zapada am inteles ca ne cam ocoleste anul asta!
Sunt sigura ca am uitat sa povestesc despre ceva, dar asta este. Poate mai prind maine otara de timp pe net si-mi mai vin idei intre timp. Pana una alta, sarbatori fericite in continuare si sa ne vedem sanatosi in anul care vine (si e din ce in ce mai aproape)!
Grij' p'afar!
mai bine asa
RăspundețiȘtergere