Fără net!

Se pare că sunt putin (doar putin!) dependenta de conexiunea la internet... Am suferit ultimele patru zile pentru ca - ghinionul ghinioanelor - ne-am nimerit la Sibiu fix cand a cazut conexiunea de acasa. Abia am mai furat cate un net mobil ca sa-mi verific mailul si sa pun poze pe celalalt blog... Recunosc, n-am fost chiar in sevraj... n-am tremurat, n-am cerut calmante, si in general am fost (pe cat se poate) normala. Dar si cand am dat azi de internet! Sunt la Cluj, toata casa doarme (deh, oameni care muncesc maine), iar doi nebuni care n-au apucat sa faca ce vroiau in ultimele zile stau in bucatarie, fiecare cu ghemuit in fata calculatorului lui! Radu se joaca (l-am chinuit de n-a avut timp de asa ceva), eu umblu lela pe net!

Am citit bloguri, am pus poze pe Facebook, m-am mai pus la curent cu una-alta si... am gasit un nou mod de socializare! Jumatate virtual, jumatate "real". E vorba despre comunitatea oamenilor care vor sa primeasca si sa trimita carti postale (adevarate!) din lumea intreaga... intr-un cuvant, Postcrossing. In liceu scriam multe scrisori. Aveam "prieteni prin corespondenta" din toata tara si chiar din alte colturi ale lumii, iar cu unii dintre ei mai tin legatura si acum. Da, stiu ca unii nu mai tin minte cum e sa lingi un timbru, nici ce sentiment de uimire amestecata cu bucurie te incearca atunci cand gasesti in cutia postala un plic care ti-e adresat... Mie una imi plac scrisorile. Am suferit in facultate pentru ca nu aveam o adresa de corespondenta, dar treptat mi-am mai alinat durerea in emailuri kilometrice schimbate cu prieteni aflati la sute/mii de kilometri distanta. Dupa facultate, a mai trecut un an jumate pana sa am in sfarsit o cutie postala adevarata, iar acum vreau sa profit de ea din plin. Asa ca m-am angajat sa trimit zilele astea trei carti postale: una in Australia, una in Singapore si una in America. Dupa ce voi trimite primele carti postale, zice-se ca voi primi si eu cate ceva... nu se stie de la cine sau din ce colt al lumii. Mi se pare o idee frumoasa, care ne poate aminti ca nu suntem singuri in lumea asta mare, ca sunt o groaza de oameni carora le place sa interactioneze cu semenii lor si care poate au cate ceva interesant de povestit! Sunt chiar curioasa ce anume voi primi, daca voi primi. Va mai tin la curent cu noul meu experiment pe masura ce se mai intampla lucruri!

In rest, mi s-a reprosat ca nu mai scriu atat de des pe blog (da, Andrei, de tine e vorba!). Am cautat zilele trecute prin posturile mai vechi, si mi-am dat seama ca intr-adevar am scris mai rar in ultima vreme... Pe de alta parte, acum un an / doi povesteam mult mai mult despre ce am mai facut, si mai putin despre lucruri mai putin personale... acum balanta parca inclina pe partea cealalta. Nu stiu cum e mai bine, pentru ca m-am trezit zambind nostalgic la citirea posturilor trecute, asa ca au si ele rostul lor.  Ce ziceti, cum e mai bine? Daca insir verzi si uscate despre ce mai fac eu toata ziua, nu sunt plictisitoare? Cred ca de fapt tintesc spre ceva intermediar, insa am nevoie si de timp si de inspiratie! Sau poate doar de cateva zile fara net, ca uite cum m-a prins logoreea dupa astea patru zile de "absenta"!

Daca ar fi sa fac un mini raport, as zice ca am petrecut un Craciun minunat pe plaiurile natale ale Sibiului. M-am vazut cu prietenii, am jucat jocuri de societate si remi, am avut si putin timp de lenevit la televizor... numai bine, cat sa-mi priasca Sarbatorile! Acum suntem in Cluj (eu si Radu, evident) pentru tura a doua de vizite la rude, pupaturi si bere cu prietenii. Iar miercuri vom pleca spre Borsa, unde facem revelionul. Va fi o nebunie, pentru ca in total suntem 41 de persoane! Adica un nucleu de oameni, plus gastile aditionale de la vreo trei revelioane incoace. Trebe ca va fi interesant, dar si despre asta cred ca voi povesti intr-un episod urmator... Plus ca mergem unde se pune harta in cui, in Maramures, unde eu n-am mai fost pana acuma. Sper ca macar vreme buna de fotografiat sa fie, ca zapada am inteles ca ne cam ocoleste anul asta!

Sunt sigura ca am uitat sa povestesc despre ceva, dar asta este. Poate mai prind maine otara de timp pe net si-mi mai vin idei intre timp. Pana una alta, sarbatori fericite in continuare si sa ne vedem sanatosi in anul care vine (si e din ce in ce mai aproape)!

Grij' p'afar!

Bănălăii

N-am fost niciodată un mare fan al diminutivelor. Când eram mai mică şi mergeam în fiecare vară la Cluj, tot timpul mă pufnea râsul când o auzeam pe mătuşa mea folosindu-le în exces: supică, pireuţ, fripturică, etc (ciudat, cum mi le amintesc doar pe cele legate de mâncare, deşi sunt sigură că erau şi din alte "domenii").


Aşa, deci cum ziceam, diminutivele mi se par caraghioase, mâţâite si în general le suport (în cantităţi mici) doar pentru exprimarea afecţiunii. Veţi înţelege în acest context de ce mă enervează un anume diminutiv, pe care-l aud tot mai des parcă în ultima vreme: "bănuţii". Întotdeauna la plural, cu referire de obicei la banii de salariu (sau din vreo altă sursă de venit): "să-mi iau şi eu bănuţii luna asta şi mergem la shopping"; "îţi dau bănuţii data viitoare când ne vedem" şi altele asemenea.


Şi nici măcar nu mi se pare amuzant... când îl aud am mai degrabă o reacţie cam ca şi cum aş mânca o lămâie: mi se face gura pungă şi-mi vine să mă strâmb. Deci, vă întreb: de ce toată lumea foloseşte "bănuţii"? "Banii" nu e  de ajuns? Ni-s aşa dragi de simţim nevoia să-i alintăm? Habar n-am... pe mine una, scutiţi-mă de bănuţi şi daţi-mi bănălăi :)

Ia cadou', neamule!

Aţi început cumpărăturile de sărbători? Deja mai sunt doar două săptămâni până la Crăciun... ştiaţi, nu? Pe mine, una, de câţiva ani încoace, luna decembrie mă cam ia pe nepregătite. Deşi în fiecare an îmi propun să mă gândesc din timp ce cadouri vreau să cumpăr şi pentru cine... fac ce fac şi mă trezesc în ultimele câteva zile, alergând de nebună prin oraş.

Şi se pare că anul ăsta o să am pe unde să alerg, nu glumă. Au răsărit târgurile de cadouri de peste tot, doar timp şi dispoziţie de umblat să fie... Până acum, avem aşa:

• Târgul Cărtureştilor - din 4 până în 31 decembrie, la librăria Cărtureşti Verona (Str. Arthur Verona, nr. 13-14) auto-intitulat "micul târg de cadouri deştepte", adresat în special iubitorilor de cărţi, muzică şi filme.
• Boutique de fineţuri - weekendul ăsta, adică 12-13 decembrie, la Cafepedia (Str. Arthur Verona, nr. 2) - ne aşteaptă cu "produse rafinate" şi cadouri gratuite pentru primii 500 de vizitatori.
• Marche de Noel - tot 12-13 decembrie, la Institutul Francez (Bulevardul Dacia, nr. 77)
• Clasicul târg de la Sala Dalles - din 30 noiembrie până în 23 decembrie, pe bulvardul Nicolae Bălcescu, nr. 18.
• Festivalul darurilor de Crăciun - din 4 până în 23 decembrie, la Sala Palatului.
• Şi pe lângă astea, majoritatea parcurilor mari (Parcul IOR, Parcul Kiseleff, Cişmigiu, etc?) ca şi trotuarele din centru sunt pline de tarabe cu "suveniruri de iarnă" şi alte asemenea.

Problema e alta: pe la toate târgurile astea, se găsesc cam acelaşi lucruri... Multe bijuterii, ceva haine, căni de diverse feluri, cărţi, vinuri, filme, muzică şi tot felul de nimicuri mai mult sau mai puţin utile (câte rame foto sau brelocuri amuzante poţi face cadou până să epuizezi toţi prietenii din agendă?). Deci, dacă nu eşti atent şi nu cauţi cu atenţie, de la un astfel de târg poţi lua cu uşurinţă un cadou impersonal şi - să-i zicem aşa - obişnuit.

Dar să zicem că mă orientez spre altceva: nu mă încred în faptul că vreun târg de cadouri o să-mi rezolve problemele şi plec în căutarea unor daruri speciale. Adică mă gândesc dinainte, cam ce fel de cadou caut pentru fiecare şi dup-aia mă duc pe cât posibil drept la ţintă. Sună bine, nu? Dar deja am dat într-o altă problemă: ce-şi doresc oamenii să primească de Crăciun? Vor ceva practic sau ... altceva? Dacă e ceva practic, de ce anume au nevoie? Bineînţeles, răspunsurile variază de la persoană la persoană, şi cu cât vrei să faci mai multe cadouri, cu atât problema devine mai spinoasă.

Personal, îmi place să primesc în dar lucruri pe care mi le doresc, dar pe care nu mi le-aş cumpăra singură. Cu alte cuvinte, lucruri de care nu am nevoie. Dar alţii... cum sunt alţii, nene? Mă şi văd deja, cu liste peste liste de idei şi fără nimic în traistă... sau şi mai rău: şi fără idei, şi cu traista goală!

Deci, ajutor! Daţi-mi idei de cadouri de Crăciun care să iasă din tipare! Şi lămuriţi-mă şi pe mine, cum e mai bine: cadourile practice sunt ok sau nu?

[PS. Recitind articolul ăsta, îmi dau seama de ce nu e bine să scrii pe blog de la birou. Prea multe chestii care să distragă atenţia pot duce la exprimări alambicate şi dubioase... şi da, e valabil şi pentru acest post-scriptum!]