Da, stiu, ma cam stramb, dar asa se intampla cand iti intra soarele in ochi!
Pe masura ce se apropie terminarea facultatii observ ca tot mai multi dintre colegii mei sunt paliti de o melancolie sora cu sentimentalismul... ce-i drept sunt si unii pentru care acest moment e prilej de penibila defulare, dar nu vreau sa insist aici cu detalii de-astea. Oricum, ideea este ca pe mine aceasta melancolie ma cam paraseste. Ori am avut parte de ea ceva mai devreme, cand s-au separat grupele (stiu ca am mai discutat despre asta asa ca o sa ma abtin), ori in sesiune, ori sunt in faza de "negare" ori pur si simplu vreau sa fiu instinctiv impotriva curentului, cert este ca sunt cam indiferenta.
Si, spre deosebire de alte dati, lucrul asta nu ma deranjeaza! Poate ca asta e un semn de maturizare, ca prea imi spunea lumea ca ma consum din orice chichita... sau poate ca nu e tocmai un semn bun, dar uite ca asa stau lucrurile! Pur si simplu, ma las in voia curentului.... Stiu cine sunt prietenii mei, chiar daca cateodata ma supar si pe ei, si ii "acuz" de lipsa de interes. Stiu ce mi-a placut si ce nu mi-a placut in anii astia de Politehnica si stiu ce-as face altfel daca as lua totul de la inceput... Tin minte toate filmele de dupa examene - mai ales dupa prima restanta, desi din filmul ala nu-mi amintesc nimic - ce-mi amintesc e sentimentul de prabusirea cerului peste capsorul meu inocent! Tin minte serile din sala de lectura, certurile, micsorarea grupului nostru de studiu pana cand a devenit o pereche... racirea relatiilor (inevitabila) cu anumiti colegi pe care ii socoteam in cercul meu de prieteni, imbunatatirea relatiilor cu altii descoperiti pe parcurs... Tin minte berile pe malul murdar al Dambovitei, noptile de vara cu caldura din camin, saniusul in campus, plimbarea in campus in toiul noptii si al verii. Laboratoarele unde jucam pinball si laboratoarele unde ne stresam cu masuratori. Cafelele (proaste) in "barul" din facultate si cafelele ceva mai bune in fumul din rectorat. Maratonul cantinelor (as putea scrie o brosura sanatoasa pe tema "cantine studentesti in Bucuresti... studiu comparativ". Mizeria din Regie de care uiti numai privind cerul de vara de pe camin. Si multe multe altele...
N-are sens oricum sa incarc aceat post cu o insiruire a amintirilor mele de 5 ani. Cele importante vor ramane, cele mai putin importante probabil le-am uitat deja... De-acum incolo, se pare ca fiecare e pe cont propriu... de fapt, se pare ca dintotdeauna am fost fiecare pe cont propriu, dar ne-am dat seama de asta numai in ultima vreme. Ce pot sa spun decat ca ne uitam cu totii spre ceea ce se numeste "viitor".
In acelasi timp, eu vreau sa imi savurez prezentul! Ultimele luni in care nu am program fix de munca, ultimele luni in care pot sa spun "azi nu ma ridic din pat" intr-o zi de luni, ultimele luni in care nu astept banii de salariu la sfarsitul lunii, ci banii / pachetul de acasa cand se termina "proviziile". Ultimele luni in care inca mai pot merge la o bere cu colegii de facultate, ultimele luni cand sintagma asta are sens. Ultimele luni de libertate? Nu cred... mai degraba ultimele luni de acest tip de libertate!
Asa ca imi doresc mie si colegilor mei un semestru final de pomina, (daca va fi cazul) o incheiere de facultate si mai de pomina si dup-aia... Sa vedem unde duce curentul!
PS. Hmmmm.... pentru o auto-declarata "ne-melancolica" postul asta demonstreaza cam contrariul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu