Nu ştiu de ce continuă să se uite la campionatul României, când meciurile sunt mai degrabă plictisitoare sau penibile, iar discuţiile de după meciuri mai degrabă bârfe şi presă de scandal. În fineee... eu în mod cert nu mă uit la vreun meci, dar mi se întâmplă să ascult comentariile. Şi de fiecare dată când fac asta, mă minunez de amestecul ciudat de expresii pline de patos, metafore clişeistice şi încercări de umor care însoţeşte comentariul efectiv al fazelor. Câteodată ai zice că trebuiau să fie poeţi comentatorii ăia, atâta sunt de cuprinşi de fiorul artistic al bătăliei pe terenul de fotbal!
Fiindcă tocmai ce-a început returul, şi azi am ascultat fragmente din diverse meciuri, am vrut să adun o mică mostră din ceea ce povesteam mai sus. Nu ştiu cât mi-a ieşit, dar mai jos sunt rezultatele, cu menţiunea că intonaţia comentatorilor (pe care nu prea pot s-o expun aici) are şi ea un mare rol în rezultatul final. Încercaţi să va imaginaţi o intonaţie cât mai afectată...
O pleiadă de metafore din categoria război sau luptă de orice fel, gen "sunt hotărâţi să dea totul pe teren", "trebuie să schimbe strategia", "ofensiva puternică", "trebuie să atace cu toate forţele", etc, etc, etc.
"Două echipe care trebuie să lase precauţiile la vestiare"
"îi pasează bine colegului său, din păcate se terminase terenul"
"cinste jucatorilor, care, în ciuda terenului ne-au oferit acest meci extrem de spectaculos"
"se încinge atmosfera pe final de partidă"
"neaoşul hoții, hoții
Ei, ce ziceţi, vă plac comentatorii de fotbal?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu