Un pod

Ca să-mi revină dispoziţia romanticoasă, îmi place să mă gândesc la recenta ieşire la o cafea pariziană. Un singur lucru cu adevărat turistic am făcut în cele două zile acolo: o plimbare cu un bateau mouche pe Sena. Evident, şi aceste plimbări pot fi asezonate cu mancare, vin sau şampanie pentru a le potrivi experienţei de cuplu, dar noi nu ne-am încurcat cu de-astea. Am stat mai degrabă spate în spate, cu aparatele foto îndreptate  în toate direcţiile şi degetele pregătite pe declanşator. Da, suntem dubioşi, ştim!

Dar chiar şi în dubioşenia noastră, aparatul de distrat turiştii parizian a ştiut să ne îmbie la un moment de tandreţe după ce-am trecut pe sub podul de mai jos:

Mai întâi o precizare: Parisul are ceea ce par a fi jdemii de poduri peste Sena şi pentru fiecare au câte o poveste sau un "cel mai": cel mai scurt, cel mai vechi, cel mai împodobit, cel mai din lemn, şi aşa mai departe.

Podul despre care vreau să vă povestesc eu l-aş numi "cel mai fără statui". Numele său adevărat este Pont Marie, după inginerul care i-a propus construcţia, Christophe Marie şi cică ar fi unul dintre cele mai vechi poduri din oraş. La un moment dat pe el au fost construite şi vreo 50 de case de locuit - împotriva recomandărilor inginerului Cristophe. Evident, la prima inundaţie mai serioasă jumate din case au fost luate de apă, demonstrând (dacă mai era nevoie), că e mai bine să-i asculţi pe ingineri, că-s oameni deştepţi!

Acum, podul ăsta are două elemente distinctive: se pare că arcele sale sunt diferite între ele (ca şi curbură, înălţime, etc) şi - mai uşor de observat - deşi pe fiecare pilon sunt construite nave, acestea nu au fost vreodată "locuite" de statui.

Dacă povestea pe care ne-au zis-o pe barcă e legendă sau ceva inventat pentru distrat turişti, asta nu mai ştiu, dar ea sună cam aşa: cică atunci când treci pe sub Ponte Marie trebuie să închizi ochii şi să-ţi pui o dorinţă; dorinţa va zbura într-una din navele pentru statui de pe piloni, unde va aştepta să fie eliberată; iar ca să o eliberezi, e simplu: după ce ai ajuns din nou în apă deschisă, deschizi ochii şi te săruţi cu persoana de lângă tine, iar dorinţa zboară mai departe şi se va îndeplini! Ta-daaaa! Deci legendă sau invenţie?... sau cine ştie ce tunele secrete or fi ascunse sub podul ăsta şi ne-au pus să închidem ochii ca să nu le detectăm?

Oricum, măcar aşa ne-au convins până şi pe noi să dăm jos aparatele foto din faţa ochilor şi să ne oferim un mini moment romantic pe apele Senei, ceea ce e mare lucru!

Doodle of the Day

Sau ce mai fac eu în timpul şedinţelor :) 

Voi desenaţi aiurea pe margini de caiete? Şi dacă da, ce anume?

Trist

Azi la evidenţa populaţiei am văzut o tipă de 22 de ani care nu prea ştia să citească sau să scrie, şi ne tot întreba unde anume pe formular se scriu diverse chestii. Iar când încercam să-i explicăm, avea o privire fixă şi fără să dea semne că ar pricepe ceva... nici nu ştiu dacă să-mi fie milă sau groază.

Şi tot acolo, un om în toată firea, ştia să citească şi să scrie fără probleme, dar zici că nu mai văzuse în viaţa lui vreun formular... de orice fel! A trebuit să îi dau cererea mea drept model, deşi depunea actele pentru schimbare de buletin, iar eu pentru viză de flotant. Şi până la urmă tot a cerut ajutorul ofiţerului de serviciu, că nu s-a descurcat singur. Asta în condiţiile în care pe pereţi erau modele pentru toate tipurile de cereri, citeţ completate (chiar cu cariocă roşie), să vadă tot chioru'... 

Aşa, şi acuma, care e mai rău dintre ăştia doi?