De curând am încercat poate pentru prima dată regretul că nu mi-am petrecut măcar un an de studenţie în altă ţară, când Coco mi-a povestit despre un anumit departament de matematica dintr-un anumit orăşel din Olanda unde studenţii îşi petrec nopţile la şcoală adânciţi în cercetare, şi dacă le lipseşte inspiraţia pot să facă o pauză cântând la pianul departamentului! Imaginea boemă pe care minte mea a fabricat-o de la această poveste s-a completat cu poveşti despre diverse campusuri, diverse cursuri facultative şi diverse experienţe ale altor prieteni studenţi prin străinătăţuri.
Eu n-am prea avut parte de asemenea momente în timpul facultăţii. Singura dată când am încercat să învăţ în iarba înaltă şi neîngrijită din campusul Politehnicii Bucureşti, a venit un gardian public să ne hâşâie de-acolo... Am mai fost la ceva şcoli de vară şi cursuri extra (plătite, însă) şi cam atât. Singură pregatirea lucrării de diplomă a fost aproape de ceea ce aş numi cercetare - şi o experienţă cu adevărat faină. În rest - s-o spunem pe şleau - destul de multe chestii naşpa...
Ei bine, trebuie să spun că mă bucur să văd că lucrurile încep să se schimbe. Am aflat în două zile consecutive despre două iniţiative cel puţin interesante. Una este cursul de bridge organizat de Mihaela Balint şi Vlad Posea. Cursul de bridge are rolul de a îmbunătăţi gândirea, a capacităţilor de comunicare, negociere şi concentrare individuală. Sincer, mi-e tare ciudă că nu mai sunt studentă să am posibilitatea şi timpul să mă duc la acest curs!
A doua iniţiativă despre care vreau să vorbesc este un curs denumit Poli 2.0, organizat de Adobe, Yahoo şi Uber VU. Acesta din urmă se vrea o prezentare generală a dezvoltării de aplicaţii comerciale "adevărate". Din nou mi se pare o chestie utilă, pentru că odată ieşit din şcoală, înveţi repede că aplicaţiile micuţe, construite de la zero în 1000 linii de cod, pentru şcoală, diferă destul de mult de ceea ce se dezvoltă în industrie.
Ambele cursuri sunt facultative. Fără credite, fără note, doar de dragul de a învăţa ceva nou. Se pare că primul curs de bridge a fost un succes (citiţi şi descrierea cursului de pe blogul lui Vlad, e interesantă). Poli 2.0 începe pe 16 octombrie, dar sunt sigură că se vor găsi destui oameni interesaţi. Mai degrabă sunt curioasă ce se va întâmpla cu aceste cursuri pe la jumătatea semestrului, când încep parţialele şi temele se acumulează - vor mai fi frecventate?
Sunt curioasă ce se va întâmpla, la fel cum sunt curioasă de toate lucrurile care se schimbă în Politehnică şi în educaţie în general. Sunt curioasă şi cum sunt studenţii de acuma faţă de generaţia mea. Spun asta pentru că mi s-a părut că noi am fost o generaţie destul de dubioasă şi frustrată. Chiar am povestit cu un prieten la o cafea despre aceste două cursuri şi întrebarea lui m-a pus pe gânduri: "chiar crezi că dacă aveam un curs de bridge, pe lângă tot căcatul din facultate, ai fi fost mai fericită?"
Nu ştiu ce să zic despre "fericirea" mea - ca student şi acuma - dar mi-a trecut prin minte să mai scriu despre Poli, despre ce a fost bine şi ce a fost rău în cei 5 ani pe care i-am petrecut acolo. Care va să zică, îmi scriu deja memoriile :)
Şi oricum ar fi, sunt convinsă că lucrurile se mişcă într-o direcţie bună - chiar dacă lucrul ăsta se face încet-încet... Şi aştept cu nerăbdare parţialele, să văd ce se mai întâmplă!
