Despre multiplele şi nebănuitele mele hobby-uri

Ca să înţelegeţi de ce mi-este tot mai greu să mă exprim pe acest blog în ultima vreme, poate-ar trebui să vă povestesc puţin cam care-s mai nou "pasiunile" mele de zi cu zi... Nu, pe aparatul foto n-am mai pus mâna cam demult, noroc cu weekendul ăsta că am simţit că-mi dezmorţesc puţin degetul de declanşator. Nu, nu m-am apucat de tricotat, deşi cine ştie când mă voi hotărî să recuperez talentele neexploatate în copilărie. Din păcate, noile mele hobby-uri sunt dintre cele care mi se pare că nu interesează pe nimeni în afară de mine...

Prima dată a fost organizarea nunţii. Ne-a consumat timp, energie şi ceva neuroni! Am citit (câteva) reviste de profil, am fost la un (1!) târg, am căutat sală, fotograf, dj, video, cofetar, furnizori de băuturi alcoolice, florist, designer vestimentar, rochie de mireasă, costum de mire, pantofi (verde smarald!), hair-stylist, machior, sticle, pietre semi-preţioase, până şi pietre de râu! Am făcut invitaţii, am trimis invitaţii, am dat telefoane pentru confirmări, am organizat cazări, am stresat familii, prieteni şi chiar necunoscuţi. Şi după toate astea, s-a terminat toatul în nici 24 de ore! Cam asta e în puţine cuvinte activitatea care ne-a ocupat mai mult sau mai puţin 9 luni de zile... sunt sigură că toate cuplurile care au trecut prin organizarea nunţii au urmat cam aceeaşi paşi ca şi noi, au trecut prin acelaşi stări, s-au lovit poate de probleme similare, au învăţat aceleaşi lecţii. Deci, cu ce-aş putea veni eu nou, ca mireasă "deosebită"? Ce ar fi de interes general din peripeţiile mele cu nunta?

Ei, şi nici n-am terminat bine cu nunta că ne-a mâncat în părţile dorsale să ne cumpărăm un apartament. Ta-dam, iaca noul set de pasiuni! Bănci, credite, anunţuri, agenţii, vizionări, acte acte acte, notari, comisioane, citit reviste de decoraţiuni interioare, planuri de renovare, acte acte acte, umblătură, uof! Pasionant, nu?

Şi acum spuneţi... despre care din hobby-urile astea aţi vrea să citiţi?

PS. apropos de nuntă, avem şi pozele oficiale pe site-ul deja amintit.

Că tot vorbeam de salut...

Mi-am amintit în seara asta o parte din multitudinea de saluturi pe care le-am auzit sau folosit în viața mea de "ardelean":

Ceau! Cu varianta Ceau-ceau, întotdeauna scris (incorect) cu "e", e probabil cel mai folosit salut din Sibiu. Toata ziua bună-ziua cineva îți va spune ceau în Sibiu. Am crescut cu salutul ăsta, și-mi aduce aminte de conversații purtate strigând, din balcon spre stradă, înainte de a merge "afară"... Tocmai am aflat de pe Wikipedia că "ciao" provine de la expresia "sciào vostro", care înseamnă "sclavul dumneavoastră" sau - mai modern - "la dispoziția dumneavoastră".

Același înțeles îl are și "Servus", alt salut popular prin Ardeal. Atâta doar că servus provine din latină. În timp, a devenit un fel de "marcă" ardelenească, iar dacă îl folosesc în alte zone mi se întâmplă des să fiu întrebată de unde sunt. Pentru mine, e un salut destul de afectiv, poate și din cauza intonației de multe ori melodioasă, prelungită pe u, și cu s-ul pronunțat aproape ț: Țervuuus. Iar dacă îl mai combini cu un "no" a la Cluj, iese o chestie și mai interesantă. Ca fapt divers, se pare că servus e folosit des și în Austria, tot ca salut informal.

Prin liceu am avut perioada "nemțească" - salutam destul de des cu Tschüss (se pronunță aprox cius), care e un fel de echivalent al lui adieu și se folosește mai ales la despărțire. Iar din aceeași serie, salut de întâlnire era Hallo - sau hello, că ne plăcea și engleza. Și acum le spun de multe ori tschuss prietenelor mele din liceu. Și-mi mai aduc aminte de o groază de cuvinte nemțești pe care le foloseam zi de zi, în cel mai natural mod cu putință. Dacă n-am scris deja de ele, aș putea s-o fac în curând...

Iar așa, ca ultimă experiență ardelenească înainte de a ajunge în mândra capitală, de la Cluj am învățat salutul unguresc Szia (pronunțat aproximativ sioo), care e un fel de pa. Și tot la Cluj am mai aflat ce înseamnă servus tok - servus la toată lumea.

A, și dacă tot mi-am amintit de "pa", ăsta e salutul universal folosit la mine în familie - și la venire și la plecare... nu știu exact de unde până unde...

Cam astea-s saluturile mele. Voi ce saluturi " tradiționale" aveți?